Editorial

Plecarea in imparatia cerurilor a celui mai mare Rege al Romaniei a fost prilej de uluitoare tristete si emotie, dar si de o ipocrizie detestabila.

Daca te uiti in DEX, afli ca duda are sinonime aguda, fraga, mura si pomita. In acelasi timp, in functie de context, duda se spune la canal, fistula sau bur­lan de soba. Incepe sa ma intereseze Duda. Radu Duda, actorasul ala ratat caruia i s-a spus o vreme ba, Radule, apoi Radu Hohenzollern Veringen Duda, dupa care Radu al Romaniei Duda, principe al Romaniei, urmand sa i se spuna de acuma, ca tot a raposat socru’ lui,   

S-a luat curentul! Ora 10 dimineata. Nu mi-am dat seama ca nu este curent decat atunci cand am incercat sa spal o farfurie si nu se mai incalzea apa. Cred ca a curs 342 de grame de apa pe Valea Sambetei, adica de-a moaca, pan’ sa realizez situatia.

Exista oameni care se definesc prin „a fi” si altii care se definesc prin „a face”. Personal, mi-au placut mereu eroii din cea de-a doua categorie, si nu oricare, ci oamenii actelor majore, cei care au fost capabili de un gest urias care sa le justifice intreaga viata si menire…

Intram cat de curand in Anul Centenar. Unii „animatori” culturali au inceput „evocarile”. Am putut foarte usor constata inclinatia majora spre varianta „contributiei determinante” a elitelor politice la edificarea Romaniei Mari. Accentul nu este gresit pus intr-o astfel de „concluzie”, doar ca nu pot fi scapati din vedere ceilalti factori favorizanti.

De obicei, de la sarbatoarea Sfantului Ie­rarh Nicolae se incep pregatirile pentru seara de Craciun, repetandu-se, atat de cei mici cat si de cei mari, tot ce tine de obi­ceiu­rile si traditiile romanesti legat de eve­nimentul Nasterii Fiului lui Dumne­zeu.

(prima parte)

Ziua de 1 decembrie ar trebui sa fie doar ziua nationala a Romaniei si a romanilor autentici.

Mosule, ai cam imbatranit si nu mai ai tinere de minte, treaba asta deve­nind destul de enervanta in ultima vreme. Nici un cadou de ani de zile, cu toate ca m-am facut din ce in ce mai cuminte?

Am asistat la o discutie interesanta despre binefacerile democratiei originale de acum intr-o scurta comparatie cu socialismul biruitor de dinainte de 1989. Prietenul meu, altfel un fervent sustina­tor al democratiei adevarate, a capitalismului, a libertatii cuvantului, presei, eco­nomiei de piata a constatat ca se intam­pla lucruri ciudate in scolile din Baia Mare. A vorbit despre violenta unora din­tre elevi, obsedat de   

1885. Vasile Lucaciu devine inde­zi­rabil pentru cercurile maghiare reac­tionare, care pornesc impotriva lui o adevarata campanie de denunturi si calomnii, care au ca si rezultat desfiintarea catedrei de limba romana de la liceul din Satu Mare si cu propunerea de „avansare” la minister. Lucaciu ii riposteaza ferm ministrului invatamantului: „Declar inaintea Excelentei tale ca inaltul guvern maghiar nu dispune de