Editorial

Sintagma de mai sus reprezinta „numele” unei colinde culte, foarte raspandita in toate tinuturile romanesti. Totodata, o intalnim, ca titlu principal pe coperta unei cartulii de numai 32 de pagini, format B6, care continua, cu formularea voit clarificatoare „cele mai frumoase colinde crestine”.

Sfarsitul de an, in general, vine cu vesti mai putin bune. Coplesiti de problemele curente, de politicul care nu vede drama romanilor, primim tot felul de situatii, de chestii ce ne scad pofta de sarbatori. Asa a fost de fiecare data in ultimii 11 ani, de la acel ianuarie friguros in care justi­tia, cea pe care noi o aparam acum fara drept de apel, a tabarat in sufletul nostru, a celor de la GAZETA de Maramures, dar mai ales   

In fata calculatorului, ma pregateam sa mai scriu o rubricuta pentru minunatul nostru saptamanal. Privind foaia alba, la ora 5 si 14 minute, eram convins ca voi aborda un subiect de actualitate (tot timpul), gunoaiele menajere si Drusalul nostru cel de toate zilele.

Se spune ca un copil se plimba in zori pe o plaja. Un adult il intreaba ce face. Copilul ii raspunde zambind: „Vreau sa salvez meduzele”. „Si cum crezi tu ca vei putea sa salvezi toate me­duzele?”, il intreaba, zambind ironic, adultul. Copilul, in timp ce lua o meduza in maini si o arunca in apa ii spune: „Pe toate nu pot, dar uite, pe asta am salvat-o”.

Una dintre cele mai frumoase si de suflet ziditoare dintre praznicele anului bise­ricesc este, fara indoiala, Nasterea Domnului sau Craciunul.

(partea a treia)

Asa a fost inmormantarea Regelui Mihai I al Romaniei. Ceva nepa­man­tean a plutit permanent in vazduhurile acestui ultim act al monarhului pe taram romanesc.

No, acuma, ca tot vin sarbatorile de iar­na, o aparut un videoclip a lu’ Carmen Ser­ban, filmat in Biblioteca Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti. Nu-i bai ca videoclipul ii filmat vara, ca maneaua nu are limite, gra­nite, nu cunoaste oprelisti si e vala­bila in orice anotimp.

Cu un deceniu in urma aparea la Editura Nemira cartea lui John Naish „Ghidul Ipohondrului. O boala pentru orice simptom, o suferinta pentru orice ocazie”, in traducerea lui Gabriel Stoian.

Dintre toate virtutile cea mai grea de realizat este smerenia fiindca dintre toate pacatele, cel mai greu de inlaturat este mandria. Uneori mandria se ascunde in smerenie cu multa pricepere, alteori smerenia cade in mandrie, tocmai cand se crede mai aparata. Pe amandoua le manevreaza duhuri subtiri, nevazute, intre care lupta este greu de arbitrat.

(partea a doua)