Editorial

De-a lungul veacurilor, noi romanii am avut parte de o istorie zbuciumata. Ne-a daruit Dumnezeu o tara frumoasa si bogata, insa, tocmai de aceea, a fost mereu ravnita de straini, care au venit de prin alte parti si s-au asezat imprejurul nostru. Ne-am nascut ca popor roman din daci si din romani, primind dintru inceput religia crestina ortodoxa.

Io de Revelion n-am niciodata de lucru si atuncea ma uit la artificii, ca astea imi plac de nu mai pot, ca-s colorate si pusca tare. Dupa ce s-o gatat ale noastre, m-am uitat si la televizor, ca sa le vad si pe ale altora. Asa am aflat ca la Cheveresu Mare s-au praduit pe artificii bani aproape cat la Paris si ca responsabil cu treaba asta e primarele de acolo, unu’ de-l cheama Muia, nume predestinat sa faca cariera, pentru   

No, acuma, ca tot vin sarbatorile de iar­na, o aparut un videoclip a lu’ Carmen Ser­ban, filmat in Biblioteca Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti. Nu-i bai ca videoclipul ii filmat vara, ca maneaua nu are limite, gra­nite, nu cunoaste oprelisti si e vala­bila in orice anotimp.

Asa a fost inmormantarea Regelui Mihai I al Romaniei. Ceva nepa­man­tean a plutit permanent in vazduhurile acestui ultim act al monarhului pe taram romanesc.

(partea a treia)

Una dintre cele mai frumoase si de suflet ziditoare dintre praznicele anului bise­ricesc este, fara indoiala, Nasterea Domnului sau Craciunul. Desi au trecut de atunci mai bine de doua mii de ani, icoana Nasterii Domnului este pururea vie, an de an, in sufletul si in viata noastra pentru ca, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, este vesnic viu si vine sa se salasluiasca in sufletele noastre pentru ca sa ne umple de   

Sintagma de mai sus reprezinta „numele” unei colinde culte, foarte raspandita in toate tinuturile romanesti. Totodata, o intalnim, ca titlu principal pe coperta unei cartulii de numai 32 de pagini, format B6, care continua, cu formularea voit clarificatoare „cele mai frumoase colinde crestine”.

Era odata, la Bagdad, sub domnia stralucitului calif Harun-al-Rasid, un negutator bogat care avea o nevasta batrana si un fecior, Abu-Hasan, crescut foarte strict pana la 30 de ani. Negutatorul a murit si Abu-Hasan a intrat in stapanirea avutiei pe care o adunase tatal sau o viata intreaga. Dar fiul a facut altfel de cum facuse tatal.

Sfarsitul de an, in general, vine cu vesti mai putin bune. Coplesiti de problemele curente, de politicul care nu vede drama romanilor, primim tot felul de situatii, de chestii ce ne scad pofta de sarbatori. Asa a fost de fiecare data in ultimii 11 ani, de la acel ianuarie friguros in care justi­tia, cea pe care noi o aparam acum fara drept de apel, a tabarat in sufletul nostru, a celor de la GAZETA de Maramures, dar mai ales   

Nu intamplarea, nici hazardul sau desti­nul, ci cu ingaduinta lui Dumnezeu, sau cu puterea si cu voia lui Dumnezeu se fac toate cate se fac in cer si pe pamant, in viata oamenilor sau in istorie, omului lasandu-i-se libertatea de decizie, vointa libera.

Era odata, la Bagdad, sub domnia stralucitului calif Harun-al-Rasid, un negutator bogat care avea o nevasta batrana si un fecior, Abu-Hasan, crescut foarte strict pana la 30 de ani. Negutatorul a murit si Abu-Hasan a intrat in stapanirea avutiei pe care o adunase tatal sau o viata intreaga. Dar fiul a facut altfel de cum facuse tatal.