Editorial

Constituirea noului Consiliu Local a fost o formalitate placuta, oarecum. Pentru cei din presa ar fi fost mai interesant, asa se spune, o ceremonie cu un pic de scandal.

Legislatia saptamanala va este oferita intr-un mod „uman”, lasand la o parte termenii avocatesti si sintagmele pompoase menite sa deruteze. Incercam sa abordam un stil usor, posibil sarcastic sau ironic. Publicul cititor nu vrea sa auda despre Ordonante, Acte Normative, Jurisprudenta etc. Publicul cititor vrea sa stie principalele modificari legislative care i-ar putea afecta traiul de zi cu zi. Fie ca este vorba despre   

Georges Minois a scris o carte care se numeste Istoria sinuciderii. Zilele trecute mi-am dat seama ca din lucrarea asta, absolut minunata, lipseste un capitol care ar putea purta titlul „Cum sa nu te sinucizi”, cu un subcapitol extrem de instructiv, „Varianta Adrian Nastase”. Asa o sinucidere ratata mai rar...

Cresterea si dezvoltarea copiilor are ca scop transformarea lor in adulti responsabili, hotarati si sanatosi. Copiii progreseaza de la conditia de dependenta fata de parinti din primii ani de viata la un grad din ce in ce mai mare de libertate si autonomie, incepand cu adolescenta. Parintii pot fi deseori hiperprotectivi cu copiii lor, incercand sa le limiteze acest zbor.

(ultima parte) Intrebare: Practic, cum se manifesta aceasta contradictie? Raspuns: Lipsa produselor de toate felurile este conceputa ca o necesitate. Daca ar fi produse suficiente, nu ar mai fi nevoie de bani. Deci, cei care fabrica doresc implicit lipsa produselor, fiindca atunci pot avea rol dominant in echilibrul cerere – oferta. Ori, in acest context apare deja „logic” afirmatia unora ca un somaj de 3-4 % este   

Zambetul este expresia absoluta a luminii pe care poate sa o degaje un om obisnuit. Prins la mijloc intre sobrietatea asumata (sau cel putin afisata) si rasul, cu toate paletele lui de nuante, de la cel protocolar si pana la cel care exprima teama, zambetul este, din start, liantul universal care depaseste prejudecatile, religiile, rasele sau culorile pamantenilor.

Oare de ce avem nevoie de tot mai multe cuvinte pentru a exprima lucruri evidente? De ce vorbim toti odata cu o disperare demna de o cauza mai buna?

Zarva iscata in jurul Ordonantei care reglementeaza trecerea Institutului Cultural Roman in subordinea Senatului a intrecut asteptarile. Se pare ca liderii USL, care vorbeau de „indreptarea pacatosului” si nu de „moartea lui” , n-au cunoscut cat de mare poate fi „cuibul de vipere” ce s-a aciuat in jurul lui H.R. Patapievici.

Se spune ca ciorile ar putea sa-si faca cuibul in cateva luni, dar si-l fac aproape intr-un an. De ce? O cioara aduce un pai, il pune in cuib si pana sa plece dupa altul, alta cioara i-l fura. Apoi, in loc sa caute un alt pai, prima cioara i-l fura din nou, si tot asa. Astfel ca, paiul se plimba in toata comunitatea de ciori, incat nu mai stie nimeni cine e hotul, cine e pagubitul.

Circul cu romii de pe Craica a readus in atentia baimarenilor majoritari o situatie care nu o explica nimeni. Romanii sunt discriminati, daca folosim aceleasi unitati de masura ca in cazul romilor. Romanilor nu le da nimeni, nimic, pe gratis. Trebuie sa muncesti, sa inveti, sa fii corect, sa te integrezi.

Afirmatia saptamanii vine din partea unuia dintre avocatii lui Bombo, cunoscut si sub numele de Adrian Nastase. „In prezenta lui Adrian Nastase te simti ca in prezenta lui Antoine de Saint Exupery, despre care se spune ca simpla lui prezenta te obliga sa fii mai destept”...