Editorial

In vremea copilariei mele exista o emisiune de sfarsit de saptamana, numita „Incredibil…dar adevarat”. In conditiile penuriei ceausiste si a unei televiziuni schimonosite de odele inchinate primului criminal al tarii, emisiunea in cauza, alaturi de putinele desene animate, mai alinau angoasa dictaturii televizate, vazuta prin ochii de copil.

Anul asta se anunta destul de anost, din moment ce a debutat fara nici o chestie mai spectaculoasa, ceva care sa te uimeasca total, sa te dea pe spate, sa te uluiasca nemasurat. Ceva-ceva tot ar fi, da’ cestiunile astea vin din lumea fotbalului, o lume plina de smenari, de ghertoi, de jmecheri, de gelati semianalfabeti si de cocalari tatuati nevoie mare. Prima la mana ar fi aia ca Mirel Radoi isi face Academie de fotbal.

Am incercat in aceste zile sa ma desprind de vanzoleala sarbatorilor de prin oras. Asteptam forfota, blocaje in trafic, magazine arhipline, cam ceea ce se intampla in fiecare an, de mai multi ani incoace. Spre semibucuria mea, nu prea a fost nebunia obisnuita. Poate e cam devreme, dar parca nu e ca altadata. O astfel de situatie poate fi generata de lipsuri, de saracie, mai pregnanta decat in perioadele in care economia   

Apostolul neamurilor, Sf. Pavel, vorbea despre evenimentul Intruparii Fiului lui Dumnezeu, afirmand ca este „taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta”. Intr-adevar, mare taina, care nu este usor de patruns cu mintea noastra marginita.

Undeva, intr-un satuc de munte, locuia doamna Luci. Singura invatatoare din catunul cu 25 de case si 5 copii. In ajun de Craciun, dupa ce si-a terminat treburile gospodaresti, doamna Luci a auzit un zgomot ciudat in camera. Speriata, a pornit sa vada ce se intampla. Era un batranel simpatic, cu fata jucausa si vesela, dar care plangea incet. „Esti… Mos Craciun...”, a apucat sa spuna ea. „Da, si vreau sa te rog ceva:   

„Gazeta de Maramures” este hebdomadarul care si-a asumat onoranta responsabilitate sociala de a interveni oportun in competitia axiologica romaneasca, sensibilizand factori de decizie de la diferite nivele, institutii si personalitati in vederea promovarii adevaratelor valori nationale, in diferite domenii. In rubrica de fata am incercat si eu, cu modestie caracteristica bibliotecarilor si jurnalistilor „cuminti”, sa   

…„Oamenii reprezinta motivul principal pentru care iti place orice tara, dar peisajele rurale si centrul istoric cam daramat al Bucurestiului sunt imediat pe lista. Romanii sunt latini, inconjurati de maghiari si slavi, uitati in partea gresita a Europei unde, surprinzator, indura an de an ierni nemiloase. Desi sunt saraci comparativ cu altii, oamenii par mai fericiti decat in cele mai multe tari. Sunt deschisi,   

(partea a treia)

Ne-am obisnuit sa invocam traditia cand vine Craciunul si sa ne apucam sa taiem fara rost brazii din padure. Doar pentru a satisface o vanitate ciocoiasca, aceea de a avea un brad viu in casa, daca se poate argintiu sau cu lumanari. Dar bradul este de fapt mort, inmormantat vremelnic cu globuri si beteala si prohodit in casa celui care l-a ucis la el acasa, in padure. Ori in casa celui care l-a cumparat, incurajand astfel   

Partidele politice se pregatesc pentru alegeri, iar in bulibaseala de acum, cu societatea civila care cere reforma in partide, numai de bine nu poate fi. Am asistat, am participat la multe alegeri, practic din 1997 incoace nu am mai ratat vreuna si pot spune ca este prima data cand vad ca politicienii sunt nesiguri. Si cum asaltul DNA este sustinut, iar multi din actorii acestor afaceri s-au dovedit a fi politicieni,   

O fetita in varsta de 8 ani, pe nume Virginia O`Hanlon, a trimis o scrisoare editorului publicatiei New York Sun: „Draga domnule editor, eu am 8 ani. Cativa dintre copiii cu care ma joc spun ca nu exista Mos Craciun. Tati spune ca doar ce apare in The Sun este adevarat. Va rog sa-mi spuneti adevarul. Exista Mos Craciun?”.