Editorial

Pentru profesorul clujean Pompei Cocean, personalitate complexa a geografiei romanesti contemporane, aceasta este sintagma care poate condensa o viata dominata de cariera academica exceptionala, imbinata cu celelalte dimensiuni luminoase. Caci viata sa, din copilarie si pana la maturitatea stiintifica deplina, poate fi privita ca o continua ardere de tot, pentru ca toate cele urcate la inaltimile provocarilor sa constituie   

„...Ar trebui ca fiecare dintre noi sa facem ceva pentru a indrepta ceea ce vedem ca este gresit si nu doar sa ne plangem (Jackie Kennedy).

(partea a doua)

Ne-am nascut aici pe pamantul nostru, n-am venit de nicaieri, n-am venit peste nimeni, nici nu ne-a crestinat altcineva, tarziu, ca sa ne faca sa intram in randul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am facut loc cu coatele nici in istorie, nici in geografie. N-am scos pe nimeni afara din casa lui, ca sa intram noi. Ne este martora istoria ca n-am mutat niciodata nicio piatra de hotar, mai departe decat am stiut ca este dreptul si   

Drumurile unui sfarsit de saptamana ne duc la Iasi. Desi am vazut pe indelete si repetat aproape toata tara, la Iasi nu fusesem niciodata. Din nefericire, prin Borsa – Iacobeni nu se poate circula omeneste, drumul fiind unul din cele mai distruse, in ciuda faptului ca zona este inegalabila.

Ce-mi place mie cel mai mult la tehnocratii astia este faptul ca se pricep la calcule, io avand mereu o admiratie nemasurata fata de priceputii la aritmetici. Acuma s-o pus tehnocratii sa calculeze ceva mariri de salarii pentru bugetari, da’ nu prea cred ca le-o iesit bine. Zic si io, ca omu’ care nu se pricepe la geometrie, da’ intelege putin din calculele astea diferentiale.

Anul acesta marcheaza cu majuscule in calendar 150 de ani de la intemeierea Academiei Romane. Mai intai „Societatea Literara” (1866), apoi „Societatea Academica” (1867) si, din 1879, „Academia Romana” – iata treptele unei deveniri marete, pentru cea mai elevata forma de institutionalizare a excelentei, eminentei si elocventei romanesti.

... „Comunicarea politica trebuie inteleasa ca fiind ansamblul mijloacelor prin care se urmareste atragerea sau mentinerea fidelitatii publicului alegator fata de un simbol politic si are cel mai larg public dintre toate formele de comunicare similare.

(prima parte)

S-a spus si inca se mai afirma ca Sfanta Scriptura nu beneficiaza de aceeasi atentie in Ortodoxie ca si in Protestantism sau neoprotestantism. Afirmatia a venit si mai vine inca de la unii care n-au cunoscut Ortodoxia si care nu o cunosc nici astazi.

Aproape oriunde ai merge in tara asta atat de frumoasa traiesti senzatia celei mai mari neputinte publice postdecembriste. Sunt deja aproape 30 ani de atunci, iar angoasa drumurilor proaste ori inghesuite este tot mai apasatoare.