Editorial

Exista oameni care pica in mijlocul evenimentelor ca „Pilat din Pont in Crez”. N-au nicio treaba cu desfasu­rarea evenimentelor si nicio con­tributie, dar au ramas in istorie numai pentru ca au fost acolo.

Prin anii ’90 au ajuns sa circule pe la poetii si patriotii nostri niste insigne ve­nite din Basarabia care, intr-un oval aurit, ni-l prezentau pe Eminescu schitat prin ramurile teiului sau mult iubit si cantat. Mai tarziu, peregrinand peste Prut la fratii dornici de carti romanesti, am aflat ca aceste frumoase insemne culturale reproduc tematic lucrarile de arta (panza, guasa, linogravura) din anii '60 ale pictorului Aurel   

Dupa Sfantul Ioan Botezatorul, dintre toate personalitatile Vechiului Tes­tament, personalitatea Sfantului Proo­roc Ilie Tesviteanul s-a bucurat de cea mai mare cinste din partea Bise­ricii Ortodoxe, dedicandu-i chiar o zi cu praznuire in ca­lendar (20 iulie).

Intrebare la Radio Tuvalu: aproape toata viata de adult m-am simtit ca un spectator amortit la tot ceea ce se intampla in jurul meu, incapabil sa ma angajez in relatii de durata deoarece mi-am dat seama ca nu pot investi atat de mult efort si energie in ceva ce nu ma pasioneaza la fel de mult ca pictura, pe care o ador dar nu-mi permit sa o aprofundez din cauza costurilor. As putea face ceva?

(partea a doua)

Doua nume necunoscute pentru majoritatea oamenilor: Ueli Steck si Alex Honnold. Dar foarte admirate in lumea deosebita a alpinistilor.

Ceva se intampla in Romanica in ultima vreme, poate din cauza de calduri excesive, ca altfel nu se explica. Tot mai des se leaga oamenii de pastorii lor spirituali, respectiv de popi, si nu se stin­ge bine un scandal, ca si incepe altul.

S-a finalizat parcarea din fata Semi­lunei, o poveste despre intentia administratiei de a modifica strazile de pe langa blocul Semi­luna. Am scris despre subiect in momentul in care oamenii au iesit sa protesteze impo­triva intentiei respective. Atunci s-a hotarat sa fie inchis gangul dintre Semiluna si primul bloc de pe bulevardul Decebal. Si aici ne-a lovit administratia, pe cei care lo­cuim in aceste blocuri.

Se spune ca odata, intr-un sat, un copil, intr-o noapte, a visat Raiul…

Din framantarile de veacuri ale nasterii Limbii Romane au iesit spre nemurire o Vatra Romaneasca, o limba si o cinstire. Iar peste toate acestea, ca semn de profunda vietuire, prin imne si ode, ne luminam in fire. Sunt podoabe pe care trebuie sa le imbracam zilnic pe dinlauntrurile noastre, sunt bogatii ce-si arata rostul mai ales cand ne simtim saraci cu duhul.

(urmare)