Editorial

Parintele Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vata de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Manastirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile per­sonalitati ale Ortodo­xiei romanesti. A fost parinte ieromonah, teolog si pictor de bi­serici, staret la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus si apoi la Manastirea Prislop.

Anii imediat urmatori celui de al Doilea Razboi Mondial permit personalizarea starii lucrurilor pentru tarile est si central europene, prin inlocuirea unor personaje din isto­ri­sirea urmatoare cu personaje reale, plasand astfel si poporul roman prin­tre victimele unui sistem impus noua si neacceptat niciodata de majoritate, dar care mai dainuie la noi si in lume.

(ultima parte)

Nu, nu de vulpe. Vulpea e sireata si oportunista. Nu ar lasa un urs atatea ore in mijlocul drumului, fie chiar si din solidaritate de regn animal.

Schimbarea guvernului, schimbarea puterii, aduce pe orizontala schimbari ale conducatorilor de institutii, agen­tii, societati, unele acum, altele dupa alegerile locale de anul viitor. Atunci, aceste schimbari vor fi facute de cei care castiga.

Elisabeta Rizea, unul dintre simbolurile adevarate ale demnitatii noastre nationale, n-avea par si nu se putea deplasa, decat tarandu-se in genunchi sau in scaunul cu rotile, din pricina torturilor din timpul regimul comunist.

Ma simt cel mai confortabil in momentele in care ma apropii de Dumnezeu si de lucrarile Sale concrete. Dar, evident, si cand descopar „insu­fletirile” pe care confrati de-ai mei le pun in opera cu o perseverenta ritualica. Ma simt, in schimb, destul de tulburat interior atunci cand urmaresc prestatiile publice ale unor cuvantatori „profesionisti”, fie ei preoti, profesori, actori etc. Care pacatuiesc tocmai prin   

„Postul e vechi si incepe odata cu omul. E prima porunca de sta­panire de sine”, scria parintele Arsenie Boca. Marele duhovnic al secolului trecut a lasat poste­ritatii o serie de invataturi despre post si rugaciune, menite sa ii ajute pe oameni sa inteleaga semnificatia lor.

Acum cateva zile a fost sarbatorita si la noi „Ziua Mortilor”. In cimitirele impodobite cu flori si lumanari s-a amintit de cei care nu traiesc. Gresit! Ar fi trebui sa ne amintim de aceia care si astazi traiesc.

(partea a patra)

Unul din simptomele predilecte ale neputintei este vaicareala. Intr-o lume marcata angoasant de superficialitate si materialism, nu prea e de mirare ca oamenii devin din ce in ce mai slabi.