Editorial

Ar fi trebuit sa scriu un text despre alegerile care au trecut. Dar ce se mai poate spune? Noi, romanii, am reusit cel mai spectaculos rezultat. Si pentru asta nu prea mai ai ce spune. Poate faptul ca am prieteni plecati dincolo si care m-au sunat sa imi spuna ca nu pot vota. Furiosi, supa­rati, nedumeriti. A fost o mare por­carie si poate acum se vor lua masurile necesare, suntem de rusinea Europei.

De la „celebrul vid de putere” din perioada postdecembrista incoace, nevoia de „stabilitate” politica a devenit laitmotivul societatii romanesti. Iar „linistea” si nevoia de „a fi lasati sa lucreze”, li se cere pe rand, ba politicienilor, ba alegatorilor, garni­sita cu un argument solid de genul: cade economia, pleaca investitorii, se supara UE etc.

A scrie concret si corect despre un ie­rarh preaiubit al Bisericii Tale si al Neamului Tau este o misiune foarte onorabila, dar si dificila. Prima dificultate este de ordin teoretic. Se considera ca textele de tip „laudatio-admiratio-veneratio” nu sunt potrivite cu structura si statura unui om dedicat total lui Dumnezeu si credintei.

In Epistola catre Romani, Sfantul Apostol Pavel spune ca exista cre­din­ciosi care „au ravna catre Dumnezeu, dar fara pricepere” (Rom. 10,2) si ii avertizeaza pe unii ca acestia sa-si canalizeze cu price­pe­re ravna lor catre Dumnezeu pentru ca, tot Sf. Pavel spune corintenilor, ca nu se incununeaza cel ce alearga la intamplare (I Cor. 9,26).

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima data in 1719 si este adesea considerat primul roman scris vreodata in limba engleza.

(prima parte)

Alex George Oprea e jandarm montan. Nu unul simplu sau obisnuit, ci unul autentic si exemplar.

S-a terminat Urzeala tronurilor. Si am aflat ca iarna nu vine primavara, chiar daca schimbarile climatice isi fac de cap peste tot.

Romania seamana cu o scena casnica, in care sotii se cearta pe viata si pe moarte din cauza telecomenzii, in timp ce acoperisul casei lor e luat de vant, animalele, de vijelie si hotii le prada curtea.

Habent sua fata libelli. Cartile au destinul lor. Inteleapta vorba latina, transliterata de Terentianus Maurus dupa un dicton care circula in epoca si care a fost reprodus in lucrarea sa De litteris, De syllabis, De metris, versetul 1286. Forma extinsa a expresiei (Pro captu lectoris, habent sua fata libelli), adica „Potrivit capacitatilor cititorului, cartile au destinul lor”, a fost, in timp scurtata, setata si   

In dialogul cu femeia samari­neanca, Mantuitorul Iisus Hristos i-a spus ca Dumnezeu este pretutindeni, nu numai la Ierusalim sau pe muntele Garizimului si, fiind pretutindeni, vede si stie tot. I-a mai spus ca Dumnezeu, fiind duh, este nemuritor. A invatat-o apoi cum trebuie sa fie legaturile dintre oameni si Dumnezeu, spunandu-i ca acestea trebuie sa fie prin rugaciune, iar rugaciunea trebuie sa fie in duh si adevar.