Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLVII)

·        23 mai 1912. Scrisoarea Vicarului Maramureșului, Tit Bud, către dr. Ioan Mihaly de Apșa, în care îl roagă să facă pregătirile pentru plecare la conferința confesională de la Alba Iulia.

·        29 mai 1912. În bătălia împotriva înființării Episcopiei de Hajdúdorog, are loc, la Alba Iulia Congresul românilor, prezidat de George Pop de Băsești. Au participat mai bine de 20.000 de români din toate orașele și satele din Transilvania, Maramureș, Sătmar, Bihor. Au cuvântat: Teodor Mihali, Al. Vaida Voevod, dr. Ștefan Ciceo-Pop, dr. Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu, Constantin Lucaciu…

·        Mai 1912. În „Nagybánya Hirlap”, V, nr. 28 și apoi 29 sunt publicate poemul în proză Cluj și apoi șapte poeme ale lui Emil Isac (Cântece), în traducerea lui Révai Károly. În numărul 43 poetului clujean i se publică poezia Curată noapte, iar în nr. 51 poemul De la sapă viu…

·        8 iunie 1912. Este data la care Guvernul maghiar prin bula papală „Christi fideles graeci”, a înființat Episcopia Greco-Catolică de Hajdudorog, transferând aici 83 de parohii românești, cu 73.225 de credincioși și stârnind nemulțumirea ierarhilor Bisericii Române Unite cu Roma, în frunte cu mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa de la Blaj. Această „manevră confesională” a fost percepută ca una dintre cele mai grele lovituri suportate de Biserica Română Unită din Transilvania. A fost organizată o mare adunare de protest la Alba Iulia și s-a ales un Comitet permanent din 17 membri, sub președinția lui George Pop de Băsești. De asemenea, a fost trimis la Roma părintele Vasile Lucaciu spre a culege informațiile necesare în această chestiune.

·        27 iunie 1912. Mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, George Pop de Băsești și ceilalți membri ai comitetului ad-hoc ales au ascultat cu îngrijorare explicațiile Părintelui Vasile Lucaciu care s-a documentat la Roma în chestiunea Episcopiei de Hajdudorog și au stabilit punctele pragmatice de acțiune, vizând reorganizarea rezistenței.

·        2 iulie 1912. Ziarul „Românul” apreciază că bursierii „Societății pentru fond de teatru românesc” au evoluat magistral la turneul muzical ce a debutat la Arad. Este vorba de Ștefan Mărcuș, Ionel Crișan și soprana Aca (Aurora) de Barbu, iar Ș. Mărcuș a interpretat cu acest prilej Mândro de dragostea noastră de Tiberiu Brediceanu.

·        29 iulie 1912. Se naște la București Nicu-Aureliu Steinhardt. Face parte dintr-o familie activ implicată în viața socială și în istoria României. Oscar Steinhardt își făcuse studiile în Elveția, la Politehnica din Zürich, unde fusese coleg cu Albert Einstein. În 1913, Oscar Steinhardt este numit prin decret regal membru al Ordinului „Coroana României” în rang de cavaler. În Primul Război Mondial este ofițer în armata română, rănit la Mărășești și decorat. Pe linie maternă, N. Steinhardt se înrudea cu Sigmund Freud, pe care, de altfel, în tinerețe, îl vizitează la Viena”. (N. Steinhardt, Corespondență, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note, referințe critice și indici de George Ardeleanu. Repere biobibliografice de Virgil Bulat, Editura Polirom, 2021, p. 13).

·        24 august 1912. G. T. Kirileanu îi scrie lui Ion Bârlea, după ce-i făcuse, împreună cu George Vâlsan, o vizită în Maramureș. „Dar n-a fost zi în care să nu mă gândesc cu drag și înălțare sufletească la călătoria făcută în Maramureș cu prietenul Vâlsan și mai cu seamă la cele două zile și două nopți petrecute în preaiubita D-stră casă, unde am fost înconjurat cu atâta dragoste frățească. M-am întors din Maramureș cu un spor de credință în viitorul neamului românesc și cu dulcea și rara bucurie ce este inima unui om bun pe toată viața. Oameni ca D-stră, un soț și o soție atât de potriviți în dragoste, și la bine și la jertfe, arar mi-a fost dat a întâmpina și de aceea rog fierbinte pe Dumnezeu să vă apere de toate relele și de toți vrăjmașii și să vă ajute în munca neprețuită ce o desfășurați, precum și în creșterea norocită a vlăstarelor D-voastre”.

·        26 octombrie 1912. Dr. Alexandru Țiplea scrie din Năsăud, unde funcționează ca profesor, lui Ioan Bianu și îi trimite și un articol dintr-un ziar din Sighet „care tratează în mod cronologic mișcarea rutenilor din Maramurăș”, semnat de avocatul Kindriș. Despre care îl informează pe Bianu că „e din părinți săraci din Ieud, l-a crescut metropolitul Mihalyi în Blaj... E băiat agil, destoinic, inimă caldă românească …” Iar încheierea e de-a dreptul emoționantă: „Vă rog... iubite d-le profesor, să nu mă lăsați nici pe mine de o parte cu gândul de a mă cruța. Totdeauna cu cea mai mare plăcere îmi voi pune modestele mele puteri în serviciul d-voastră, căruia datoresc atâta recunoștință”.