Editorial

Cred ca amestecul asta de inferioritate - admiratie - adoptare instanta a tot ce inseamna „strain”, ni se trage oarecum din comunism. Pe vremea Raposatului, o punga de plastic din Occident valora mai mult decat un sac de nuci, iar intalnirea intampla­toare a unui grup de straini pe Litoral, te facea, automat, „extraterestru” in ochii celorlalti.

Deschideam acest camp ideatic saptamana trecuta filtrand cateva consideratii pertinente, ca semn al interesului pentru starea de spirit a unei (unor) colectivitati, ca preocupare pentru a identifica marotele lingvistice ce imbraca in simbolistica logos evolutia ethos-ului, ca optiune de a barometriza sintetic si sincretic totul etc.

Pe Mantuitorul Hristos l-au ispitit multi si de multe ori. Fariseii si car­turarii, in care se lua la intrecere viclenia si stiinta de carte, erau maestri in arta ispitirii. Abili precum grecii din Agora, se pricepeau sa ridice nimicurile la rang de probleme si sa scada problemele la nivelul nimicurilor, „strecurand tantarul si inghi­tind camila”, dupa cum i-a descris Mantuitorul.

In presa internationala au aparut o seama de comentarii referitoare la ultimul Congres al Partidului Crestin – Democrat din Germania, in cadrul caruia a rezultat ca a pornit lupta pentru succesiune.

Intrebare: Orice apropiere de problemele legate de China trezeste o atentie marita, combinata cu un mister, indiferent de tematica abordata: ca o fi sociala, po­litica, economica, culturala, confesio­nala?!…

Trei umbre, mari si urate, duhnesc peste capul nostru al tuturor. De prea multi ani, incapacitatea administrativa si coruptia le lasa sa se dezvolte, deopotriva la vedere dar si insidios, fragilizand atat oamenii cat si societatea.

De mai multe luni, cei care se ocupa cu ridicarea gunoiului menajer isi cam baga picioarele in acti­vitatea pe care o executa. Sau nu o executa. Unde stau, o zona din ca­tegoria buna, la bulevard, se presupune ca este curatenie tot timpul. De asta platim taxa pe salubrizare!

Nu mi-a placut de la inceput po­vestea cu iz hollywoodian a actritei devenite printesa si care, chipurile, demonstreaza ca se pot sparge barierele sociale, etnice, culturale, identitare, sau chiar vestimentare, pana si in cea mai „rigida” insti­tutie din lume, monarhia.

La fiecare final de an anumite forumuri de analiza a limbajelor desemneaza, uneori chiar cu rigoare stiintifica certa, ce cuvinte reflecta „ethosul” unei natii, „logosul” unei limbi, „kairosul” unei perioade… Altfel spus, ne comunica ce cuvant a avut cea mai mare folosinta, ce expresie a suscitat interesul mass-media, ce sintagma s-a manifestat multirepetitiv si chiar durabil, ce forme de comunicare moderna au   

Epistola I a Sfantului Apostol Ioan, ca si Evanghelia sa, folo­seste un stil metaforic si con­tinutul ei este profund, teoretic, in mare masura abstract, de parca ar fi adresata nu unor credinciosi de rand, ci unor intelectuali rafinati, obisnuiti cu o gandire in care termenii tehnici sunt socotiti cunos­cuti. Epistola, ca si Evanghelia, probeaza ca cresti­nismul n-a venit sa limiteze capacitatile mintii omenesti, ci,   

Recent a aparut o carte a unei mame cu patru copii nascuti in Cana­da, prin care incearca sa-si motiveze hotararea parasirii tarii care i-a adapostit multi ani. Cartea este o insiruire de scene rupte din realitatea perioadei de maturizare a copiilor participanti la procesul educational, incepand cu gradinita.