Editorial

Nu stiu de ce, situatia penibila in care se balacaresc de ani buni „oamenii legi” mi se pare ca seamana teribil de bine cu o vanatoare ceau­sista.

Indemnul si constatarea din titlu apare intr-o scrisoare a lui Gustav Flaubert din iunie 1857. Cei care citesc obisnuiesc, in timp, sa si citeze, iar azi rubrica de fata va decupa cateva „idei” din lucrarile uriasului carturar contemporan Alberto Manguel, incredintate spre asimilare si asumare de Editura Nemira („Istoria lecturii”, „Biblioteca noptii”, „Sfarsitul bibliotecii mele”).

De-ar fi sa ne gandim la existenta pa­mantului fara cerul care il inconjoara, imediat s-ar pune in discutie, daca mai poate fi pamantul impodobit cu atatea bogatii si cu atata viata cum il avem astazi. Caci, ce ar fi un pamant fara cer? O imparatie a mortii.

Michael Joseph Jackson s-a nascut la 29 august 1958 in orasul Gary, Indiana (o suburbie industriala a orasului Chicago, Illinois) intr-o familie de muncitori, fiul lui Joseph „Joe” Walter si Katherine Esther (nascuta Scruse), el este cel de-al saptelea din noua copii.

(prima parte)

Recent, am avut senzatia ca am fost jefuit, putin asa, tocmai de statul pe care il slujesc. Dar sa ma explic…

Inca o vara in care nu mananc lebenita. Si nu pentru ca nu ar fi, ci pentru ca este de proasta calitate, verde, necoapta. Poate sunt eu prea pretentios!

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istetimea, supra cultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu), daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sambetei si inteligenta, si eruditia, si supra doctoratele, si toate congresele internationale la care luam parte, si toate bursele pentru studii pe care le castigam prin   

Jorge Luis Borges este omul care si-a imaginat Paradisul ca o biblioteca. Știindu-l doar din referiri sumare, l-am indragit intai pentru geniul sau din universul fictional.

Scopul nostru nu are voie sa fie vreodata raul. De aceea, avem datoria sa luptam cu pacatul. Nu trebuie sa dezertam de la calea binelui. Scopul principal al creatiei este fericirea omului (propasirea binelui), dar nu este unicul scop, ci doar cel mai important. Trebuie doar sa ne incredem in bunatatea divina. Sa ne straduim sa nu permitem raul.

1848, presa vremii publica: „O stafie umbla prin Europa - stafia comunismului. Toate puterile batrinei Europe s-au unit intr-o sfinta haituiala impotriva aceste stafii: Papa si Țarul, Metternich si Guizot, radicali fran­cezi si politisti germani.