Editorial

Am fost la unul dintre marile ma­gazine ale Baii Mari, pentru ceva cumparaturi. Dupa cautat si luat de pe raft, m-am pus la rand. Ca nu se poate fara rand. Au „n” case de marcat, dar sunt deschise doar cateva.

Pur si simplu, cred ca suntem prea mici pentru evenimente si persona­litati mari. Noi, ca natie, nu suntem in stare sa ne ridicam deasupra mediocritatii, polemicii dambo­vi­tene si a barfei, si sa fim, macar din cand in cand, solemni si eleganti.

Sociologii contemporani au concluzionat ca cel mai important castig al oamenilor este „indicele de rela­tie”. Conexiunile cu ceilalti, reverbe­ratiile, rezonantele, comu­ni­ca­rile, comuniunile si toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc impliniri indivizilor inscrisi in registrele de perfor­manta, fie ca e vorba de institutii academice, fie ca ne referim la viata de zi cu zi a fiecaruia.

Cand Hristos va veni sa ne judece, care va fi criteriul judecatii Lui? Parabola Infricosatoarei Judecati ne raspunde: iubirea – nu numai o simpla preocupare umanitara pentru o justitie abstracta si pentru „saracii” anonimi, ci iubirea concreta si personala pentru cel de langa mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a facut sa-l intalnesc in viata mea.

Avand deci miraculosul grai pe care-l avem, sa incercam sa trecem cu el si la alte perspective de comentariu si interpretare a volutelor gandirii europene.

Pe cand in tara lui Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), cominternist, comunist, national comunist, „reformator”, revolutionar, neocomunist, anticomunist, unul din „ziditorul” Ro­ma­niei post-decembriste, „stupid people” (conform etichetarii lui Saul B. la adresa unei parti din poporul roman) le cauta in ceruri, pe pamant, sub pamant, in rauri, in butoaie, in cimitire, in Italia si in Uniunea Euro­peana, pe Luiza   

(a patra parte)

Nu ca Portugalia nu ar fi fru­moasa. Dar insulele ei atlantice, Azore si Madeira, sunt fabuloase…

In aceste zile, cuvantul de ordine este politica si iar politica, iar dincolo de ea avem gripa noastra cea de toate zilele, dar si gripa din China, o amenintare pandemica. Printre atatea subiecte, de fapt atat de putine, dar care acapareaza totalmente scena publica, a aparut un raport in care se vorbeste de padurile Romaniei.

De o vreme, de cand aud de „bi­nele public” sau „binele poporului”, ma pufneste rasul. De la nebunia anticipatelor, la cele 25 de ordonante de urgenta adoptate la miez de noapte, pana la asumarea raspunderii, mai toate deciziile recente sunt justificate de „binele poporului”.

Tema acestei frumoase parabole a Noului Testament este cea a caintei si a intoarcerii la calea cea dreapta.