Editorial

Sunt, intr-adevar, oameni care, dupa ce trec in cealalta parte a vietii, cea lipsita de ingrijorari terestre si de efemer, dar plina de duh lucrativ bun, se implinesc plenar, pusi in lumina fecunda de altii. Scriam saptamana trecuta despre Pamfil Albu si volumul ce-l reflecta exemplar – „Viata unui om – istoria unui muzeu. Mu­zeul Etnografic „Pamfil Albu” din Lupsa”.

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 2 martie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru dintre posturile de durata intalnite in Bise­rica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Ținand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Mantuitorul Hristos inainte de inceperea acti­vitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi.

Oricat de muscatoare, rea, veninoasa si neplacuta ar fi si oricui ii apartine, daca e bine manuita, pe langa dezastrul pe care-l produce, ironia are si ceva sublim in sine.

Media zilelor noastre este plina de stiri, una mai alarmanta ca alta, des­pre epidemia de „coronavirus”, un virus necunoscut pana in pre­zent. Acesta a afectat deja zeci de mii de chinezi, inregistrandu-se si multe decese. Epidemia se extinde si in alte zone ale lumii, un numar alarmant afecteaza zone din Italia, unde sunt stabiliti si multi romani.

(a cincea parte)

Am urmarit un dialog intre Vasile Banescu si istoricul Ioana Diaconescu, pe Trinitas TV.

Am fost la unul dintre marile ma­gazine ale Baii Mari, pentru ceva cumparaturi. Dupa cautat si luat de pe raft, m-am pus la rand. Ca nu se poate fara rand. Au „n” case de marcat, dar sunt deschise doar cateva.

Pur si simplu, cred ca suntem prea mici pentru evenimente si persona­litati mari. Noi, ca natie, nu suntem in stare sa ne ridicam deasupra mediocritatii, polemicii dambo­vi­tene si a barfei, si sa fim, macar din cand in cand, solemni si eleganti.

Sociologii contemporani au concluzionat ca cel mai important castig al oamenilor este „indicele de rela­tie”. Conexiunile cu ceilalti, reverbe­ratiile, rezonantele, comu­ni­ca­rile, comuniunile si toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc impliniri indivizilor inscrisi in registrele de perfor­manta, fie ca e vorba de institutii academice, fie ca ne referim la viata de zi cu zi a fiecaruia.

Cand Hristos va veni sa ne judece, care va fi criteriul judecatii Lui? Parabola Infricosatoarei Judecati ne raspunde: iubirea – nu numai o simpla preocupare umanitara pentru o justitie abstracta si pentru „saracii” anonimi, ci iubirea concreta si personala pentru cel de langa mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a facut sa-l intalnesc in viata mea.

Avand deci miraculosul grai pe care-l avem, sa incercam sa trecem cu el si la alte perspective de comentariu si interpretare a volutelor gandirii europene.