Editorial

Au trecut alegerile locale, cu bune si rele, cu plusuri si minu­suri. Important e ca avem primari si consilieri dupa cum au votat maramuresenii. Nu putem spune, cel putin la noi, in nord, ca am avut surprize din categoria celor care te dau pe spate.

Cunosc o persoana, onorabila si cumsecade de altfel, dar care, indiferent ce stire aude, raspun­de mecanic: „Vai, ce bine!”. Ticul verbal optimistico-haios devine insa tragi-comic, cand, fara sa se gandeasca, omul raspunde „Vai, ce bine!” cand ii spui ca cineva e bolnav sau ca a murit.

De la Wilhelm Wundt am invatat ca fiecare popor are propria-i matrice psihologica. Une­ori, insa, popoare apropiate geografic, chiar daca au avut istoric unele contondente politice sau militare, se comporta public intr-o gama de similaritati greu explicabile.

Anderson Cooper este un binecunoscut reporter al CNN, fai­mos si premiat. A fost prins exagerand din cand in cand prezentand unele situatii sa para mai grave decat erau in realitate. Asta a dus la reactii amuzante pe retelele de socializare.

Sunt multi oameni care confun­da dorinta de dreptate cu dorinta de razbunare. Și nu este greu sa cada in aceasta eroare, pentru ca omului ii este greu sa discearna intre pornirile sufletesti. Daca omul nu are atentie asupra mintii astfel incat sa analizeze gandurile pe care le genereaza aceas­ta, dorinta de razbunare rabufneste la iveala la tot pasul, disimulata ca dorinta de dreptate.

(a doua parte)

Credeam ca democratia este un lucru fara de cusur. Aproape sfant.

Mai sunt cateva zile si vom sti cine va conduce judetul, Baia Mare in urmatorii patru ani. Nu cred ca vor fi scoruri incredibile, iar prezenta la vot va fi destul de modesta. Cred! Am vorbit cu mai multi prie­teni si imi spuneau ca nu vor merge sa voteze din motive de pandemie.

Motto: „Cei care vor renunta la libertatea esentiala pentru a dobandi o farama de siguranta pe moment nu merita nici libertate, nici siguranta.” - Benjamin Franklin

In urma cu aproape doua decenii faceam cunostinta cu frumusetile tinuturilor nordice participand la un pelerinaj prin Danemarca, Suedia si Norvegia. Eram „calatori dedicati” pe urmele Sfintei Brigitta dar interesul dominant a fost cel do­cu­mentar - cognologic.

Lenin, vorbind despre tarani, spunea: Trebuie batuti ca sobolanii pana la a fi ucisi. Cuvinte care nu au ramas inscrise doar in cartea „Doi pasi inainte, un pas inapoi” (Lenin a fost profesor de dans?) ci s-a transpus in viata reala. Exemplul cel mai evident a fost soarta taranilor din Ucraina. Oare aceasta conceptie mai dainuie? Daca da, de ce?