Editorial

(a treia parte)

Una din virtutile crestine cele mai inalte.

Inainte sa divizeze Ucraina, razboiul de peste granita a divizat societatea romaneasca. Zilele acestea, s-au cristalizat (inca o data) cele doua Romanii. Prima, cea profunda, naiva, crestina si buna.

Desi „umanist” prin formarea profesionala si vocationala, matematica mi-a fost intotdeauna aproape, in imperiul satis­fac­tiilor intelectuale, si chestiunea aceasta este nonparadoxala. Inclinatia liceala spre aceasta stiinta a rodit pe filierele cu­noasterii prin filosofie, mai ales pentru faptul ca filosofia fara matematica este nidicola, iar matematica fara filosofare este neterminata.

,,In numele Prea Sfintei si Nedes­par­titei Treimi, Noi Petru I, catre toti urmasii nostri mostenitorii Tronului, Guvernantilor si natiei rusesti.”

In rugaciunea Tatal nostru, in­vatata de la Mantuitorul Hristos, toate cererile care se adresea­za lui Dumnezeu sunt neconditionate.

(a doua parte)

Asta a spus spontan si natural un copil ucrainean. Transmitandu-i, de departe, tatalui de pe front ca-l iubeste si-l asteapta acasa.

Mai bine de doi ani o pandemie nenorocita ne-a dat viata peste cap. In ultimele saptamani, ne vedeam iesiti din pandemie, cu toate avertismentele conspiratio­nistilor. Incet, incet parea ca viata de dinainte revine. Dar razboiul din Ucraina ne-a redus la tacere

Trezita din „somnul adanc” al pandemiei de focurile de arme din Ucraina, omenirea a realizat brusc ca „a inceput razboiul”, conflict care treneaza de fapt din 2014 si care, tot de atunci, nu s-a incheiat niciodata.

In anul care a trecut, fiind si eu, ca toata lumea, prins cu grijile pandemice, m-a lovit totusi o nostalgie tinereasca. Faceam in iunie 70 de ani, dar oare ce-mi mai face leatul?