Editorial

Am constatat ca nu se mai citeste. Nu este o noutate, de mult timp cititul a devenit o activitate ciudata pentru multi dintre cetateni. Din pacate si tinerii au devenit non-cititori.

Noi, romanii, ne-am obisnuit sa iertam cand ar trebui sa fim revoltati si invers. Cam asa am facut si in cazul abuzurilor si al achizitiilor suspecte din pandemie.

Paradoxal, cel mai scurt drum spre tine insuti este, in fapt, o cale lunga. „Maratonul” regasirii de sine devine tot mai „prelungit” de cate ori credem ca am atins tinta.

„Pentru a scoate poporul rus din neant, totul trebuie distrus si reconstruit”. Observatii tulburator de actuale, scrise in secolul 19 de Marchizul de Custine.

Cu totii sesizam raul ca pe ceva ce face parte din existenta, fara a-i putea identifica, de cele mai multe ori, cauza.

(a sasea parte)

Recunosc deplin ca nu m-am gandit ca la un sfant. Ba, mai mult, priveam ironic la pelerinajul de la Iasi.

Bazinul de inot descoperit va fi terminat, asa cum am scris si in materialul despre acest subiect, in cursul anului viitor. Pana atunci se fac speculatii, se arunca cu pareri cu privire la banii alocati, de parca asta este mai interesant.

Imi vine tot mai des in minte necesitatea unui curs de istorie si morala pentru politicieni, care sa devina obligatoriu inain­te de accederea in orice functie publica.

La momentul in care aceasta minunata revista iese de sub tipar, la Chisinau are loc procesiunea de vernisare si sfintire a unei TROIȚE MARAMURE­ȘENE.

Cand Arthur Ashe, legendarul jucator de tenis american, era pe moarte din cauza SIDA, pe care a capatat-o de la sangele infectat administrat in timpul unei operatii pe cord in 1983, a primit scrisori de la multi dintre fanii sai, dintre care unul il intreba: De ce a trebuit Dumnezeu sa te aleaga pe tine pentru o boala atat de oribila?