Editorial

“Misca-te Iti traiesti dintotdeauna viata Fara a te gandi la ce va fi...”

Suntem, zi de zi, prinsi in canoane. De orice tip, de la jalonari fizice si pana la cele mentale, de la incastrari legate de timp, timpuri sau timpi si pana la directionari de spatiu sau spatii... Cele mai crude sunt, bineinteles, canoanele celorlalti, limitele impuse sau prejudecatile legate de tot ce ne inconjoara. Soarele straluceste pentru toti, chiar daca umbra unora e mai mare.

(prima parte)

Am sa incep cu o scurta explicatie a titlului si anume: inaccesibile emotional pot fi persoanele care evita sa intre in relatii stabile si de lunga durata datorita fricii de a fi controlati. Barbatii se tem ca isi vor pierde identitatea intr-o relatie si vor evita intimitatea pentru a nu deveni legati si controlati de partenerul lor.

Ma pune cateodata dracu’ sa ma uit seara la tot felul de tembeliziuni unde isi dau cu parerea despre orice, fel de fel de specialisti. De madam Tatoiu nu se poate scapa in nicio seara, da’ macar asta e ca patrunjelul in supa, ca nici nu strica, nici n-ajuta. Ea se pricepe la fotbal, politica, istorie, economie, administratie, cultura, sex si orice alta problema de interes national. Respectiv nu se pricepe, da’ macar stim   

Dupa o pauza destul de mare, datorata sarbatorilor de iarna si altor sarbatori, fara numar, au inceput sa apara si evenimentele de tot felul pentru noi, cei care trudim in presa. De la cele aiuristice, cum ar fi ca iarna ninge, pana la cele serioase. Serios nu inseamna neaparat bun, corect, benefic.

La radio, vocea lui Gil Dobrica canta: „Si Doamne, ce banalitate, le stim de la-nceput pe toate...”. Pe strada, doi tineri scuipa in fuga si se grabesc sa traverseze, ca si cand s-ar teme sa nu rateze culoarea rosie a semaforului. Vocea guturala si nervoasa a soferului il acopera pe Gil Dobrica.

Considerata inca de la inceputurile civilizatiei una dintre cele noua muze ale artei, Elocinta si-a construit o istorie atat de frumoasa, incat putem spune, fara nici o exagerare, ca le-a intrecut pe toate celelalte „surate” si in dimensiunea prometeica, si in cea anvergural-agorica. „Biruinta” vine mai ales din faptul ca „performerii nu au fost simpli artisti”, ci, de cele mai multe ori, exponenti ai diferitelor   

Nu am motive sa-l abordez din perspectiva lui Freud, ci doar a muzicii. Opera unanim recunoscuta ca fiind geniala, a lui Enescu, a fost mult prea putin pusa in scena datorita complexitatii si dificultatii partiturii, asertiune ce apartine unor mari muzicieni contemporani.

E omeneste sa ne facem planuri, dupa cum e absolut firesc sa visam. Planurile noastre nu sunt decat visele pe care le avem si pe care vrem sa le atingem. Ele sunt aripile ce ne fac sa plutim in universul devenirii, in calatoria pe care o avem de facut, la capatul zilei. Fara planuri, nici avioanele nu ar putea zbura.

(ultima parte)