Editorial

Cu cateva zile in urma l-am vazut pe Victor Ciorbea, fost prim ministru al Romaniei, comentand eliberarea lui Adrian Nastase.

De mai multi ani, eu, noi, GAZETA de Maramures incercam sa trezim un pic de mandrie in sufletele politicienilor, ale celor care ne conduc, pentru Maramures. Am scris, am cerut, am strigat ca Maramuresul este izolat. Ca cei de la Bucuresti isi baga picioarele in dezvoltarea nordului, iar baronii de Maramures, ca sunt si din astia, acumuleaza doar pentru ei, de la bile, la castele, vile, masini, amante, sotii descurcarete ce   

Pe vremuri, la scoala, ni se tot spunea ca Romania seamana cu un buchet de flori, cu coditele in „vaza” numita Marea Neagra. O vreme, mi-am imaginat-o asa: un buchet frumos, cam stramb si nearanjat, care se ofileste pentru ca n-are cine sa-l „indrepte” in vaza. De ani buni nu pot vedea altfel Romania decat ca pe o batrana, care plange ingenuncheata intr-o bisericuta de lemn.

Istoria are capcanele ei. Mai mari sau mai mici. Uneori cadem in astfel de capcane fara sa stim ce deservicii facem Lucrarilor Mari. Iata o astfel de situatie-capcana.

Mi s-a spus: trebuie sa te odihnesti macar cateva luni, bla, bla, bla... ai trecut prin bla, bla, bla... si eu incerc sa ma conformez. Am voie sa fac plimbari, din ce in ce mai lungi, nu am voie sa duc greutati... Deci, cea mai mare parte a timpului, acasa. E ridicol chiar si sa ma gandesc la faptul ca as putea sta in pat atat timp cat nu fac nimic, imi folosesc neuronii cat de cat, si atat, nici macar nu am voie sa-mi conduc   

(partea a doua)

Nu exista reactii corecte sau gresite la aflarea diagnosticului de boala terminala. Fiecare persoana reactioneaza in felul propriu. Pentru majoritatea dintre noi, aceasta veste este socanta. Chiar daca stiam pe undeva ca s-ar putea intampla, totusi confirmarea din partea doctorului poate fi devastatoare.

Zi de redactie, de facut un ziar mai bun, dupa cum ne indeamna Dan Parcalab din biroul lui de nefumator, de ceva vreme. In sfarsit am cu cine schimba impresii despre aerul curat. Cand este, restul GAZETEI inca fumeaza, dar incet, incet…La un moment dat imi suna telefonul, fata mea Oana cea harnicuta imi dadea apeluri nervoase.

Cu ochii tinta la perete, batranul batea ritmic cu un creion in masa veche. De ani buni, incerca sa-si compuna un decalog. De aceea, peretele abia daca mai avea vreun petec alb. In stanga, chiar sub lampa care lumina slab, statea scris, ingrijit: „Asteptarea unei bucurii valoreaza mai mult decat bucuria in sine. Asa ca asteapta orice”. Era prima, o scrisese cand era inca tanar si avea timp.

Maramuresul nu este doar Tara bisericilor de lemn si a portilor sculptate cu migala. Maramuresul nu mai este decat in parte tinutul in care oamenii poarta frumoase costume populare de sarbatori. Maramuresul este un taram al esentelor, in care fibra intima a existentei se releva plenar ca intr-o rezervatie de stravechi, in ciuda presiunilor modernitatii.

A fost un film al lui Spielberg despre un umanoid simpatic ratacit pe pamant... De cate ori voia sa faca ceva special,varful aratatorului sau incepea sa lumineze...