Editorial

Mi-a spus cineva, recent, de unde provin visele noastre. Si cine sunt cei care ni le implinesc... Ele sunt trimise de ingeri, ne sunt date pentru ca, din cand in cand, sa avem stiinta de lumea cea nevazuta a puterilor de sus.

(prima parte)

Am vorbit in alte editii despre vise si despre interpretarea lor, dar nu am insistat asupra procesului de visare, cum si de ce are loc.

Ajunsesem sa cred ca nimeni nu mai lucreaza prin Parlament si prin Guvern, ca parca nu se intampla nimic important. Dintr-o data, senzatia asta mi-a fost zdruncinata de Madalin Voicu, autodeclaratul tigan care, ajuns parlamentar, a mosit initiativa legislativa prin care propune gratierea detinutilor pedepsiti cu inchisoarea de pana la sase ani inclusiv.

Legislatia saptamanala va este oferita intr-un mod „uman”, lasand la o parte termenii avocatesti si sintagmele pompoase menite sa deruteze. Incercam sa abordam un stil usor, posibil sarcastic sau ironic. Publicul cititor nu vrea sa auda despre Ordonante, Acte Normative, Jurisprudenta etc. Publicul cititor vrea sa stie principalele modificari legislative care i-ar putea afecta traiul de zi cu zi. Fie ca este vorba despre   

Motto: „Mai presus de orice: ramai credincios tie insuti si asa precum ziua urmeaza noptii, nu vei putea trada pe nimeni.” - Shakespeare Se spune ca nu-i bine sa-ti faci idoli din persoane in viata. Dar pana la urma si „idolii morti” te pot dezamagi.

Alegerile parlamentare se apropie cu pasi repezi, iar partidele trebuie sa scoata din jobenul politic candidatii pentru colegiile maramuresene. Cele doua tabere, USL si PDL au reactii interesante, neasteptate si de neinteles, de multe ori.

In anul trecut, cu ocazia zilei internationale a muzeelor, s-a deschis la Sf. Gheorghe noua expozitie permanenta a Muzeului National al Carpatilor Rasariteni. Institutia aceasta este foarte importanta pentru Neamul Romanesc! Poate ca nici nu realizam acum dimensiunile necesitatii si evidentei sale, dar viitorul i-ar putea oferi o mult mai mare anvergura si un impact mai decisiv.

Multi cunoastem, din gravurile lumii, celebra Maini in rugaciune a lui Durer. Istoria acesteia este una cutremuratoare, plina de sacrificii si dragoste; este una din expresiile de iubire absoluta de care suntem noi, oamenii de rand, capabili.

Sotul vine tarziu acasa si este luat in primire de nevasta. Voci ridicate, vesela sparta, tipete... apoi militia. El este saltat si dus la post. Scuza in fata ofiterului de serviciu: stiti, m-a facut porc si am tacut, m-a facut betivan si am tacut, apoi, m-a facut destrabalat si am zambit putin. Atunci parca a lovit-o strechea, a inceput sa se balbaie si sa spuna: esti… esti... pur si simplu... Cand am auzit asta am vazut   

(ultima parte)