Editorial

25 februarie 1893. Scrisoare de la subdirectorul invatamantului primar si normal din Romania, Virgil Popescu, catre Victor Mihalyi de Apsa, in care ii prezinta unele cerinte procedurale pentru primirea in Academia Romana a lui Ioan Mihalyi de Apsa.

Aproape necunoscut astazi, Ioan C. Mihail, sau Jean Mihail, a fost unul dintre cei mai bogati romani ai tuturor timpurilor. Jean a absolvit Facultatea de Drept din Paris, unde si-a luat doctoratul. Revenit in tara, a facut cariera in politica, ajungand deputat conservator (1911-1915) si senator liberal (1915-1919).

Și au venit si masurile de austeritate. Sindicatele au anuntat pro­teste. Este un fel de bulibaseala din care nu se intelege nimic. Toti stiu ca suntem intr-o situatie dificila, dar nimeni nu vrea sa puna umarul.

Partea a II-a

Cu greu s-ar putea spune cati dintre oamenii Bisericii sunt mai mari decat acesti doi: Petru si Pavel. Despre care se scriu tratate de mii si zeci de mii de pagini.

Intre spiritul viu al omului si un sistem care vrea sa-l transforme in cod QR. Asta nu e o metafora. E planul lor. Iar singura scapare e sa nu mai crezi in poveste.

31 mai 1892. (Dupa unele surse - 28 mai). La Viena, in sala Clubului Hohenworth, Vasile Lucaciu le vor­beste celor 300 de delegati veniti in capitala Imperiului Austro-Ungar cu Memorandumul catre Imparat: „Fra­tilor, de vom pieri noi care am venit la Viena ca reprezentanti in numar de peste trei sute de oameni, natia noastra nu va pieri, pentru ca acasa mai sunt doua milioane noua sute douazeci si noua de mii de romani...   

Imi place mult noul refren al po­liticienilor: „solidaritate”. Acum, cand tara e in rahat pana in gat, ni se cer sa fim solidari, sa suportam cu totii pretul greselilor, pe scurt sa platim pentru incom­petenta, neputinta si matrapazlacurile unora…

Partea asta de an a venit numai cu dezamagiri. Cea mai mare vine, cum s-ar fi putut altfel, din partea guvernantilor…

Negocieri fara sfarsit. Partidele proeuropene au devenit partide pro-groapa de gunoi. Ce mai pot spune romanii, cei peste sase milioane, care au votat drumul spre Europa si pentru partidele care au promis ca se vor reforma si vor scapa de vechii baroni.

Nicolae Steinhardt spunea ca, pe langa pacatele pe care le cunoastem cu totii, mai exista 7 pacate capitale: