Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXV)

25 februarie 1893. Scrisoare de la subdirectorul învățământului primar și normal din România, Virgil Popescu, către Victor Mihalyi de Apșa, în care îi prezintă unele cerințe procedurale pentru primirea în Academia Română a lui Ioan Mihalyi de Apșa.
 

9 martie 1893.Vincențiu Babeș îi scrie lui Ioan Mihalyi de Apșa, prezentându-i cerințele și exigen­țele pentru a fi primit membru al Academiei Române: „Se va cere adică pe lângă studiile speciale, o oreșcare independență a posițiunei sale sociale, ca adică venirea regulată la adunările generale, ce se fac în fiecare an, în acest timp, să nu-i poată fi împiedicată prin cei de la putere și lui să nu-i poată fi spre stricare”.
 

10 aprilie 1893. O epistolă extrem de cuprinzătoare îi trimite Vasile Lucaciu, din Seghedin, lui Ioan Bianu. Oratorul în public este mare virtuoz și în cuvinte: „Iubite frate, Ioane, Ai inimă nobilă, e lucru recunoscut. Ești român, diamant, în caracter și convingere, e lucru constatat prin însăși viața ta. Că știi aprecia luptele nobile și dezinteresate ale prietinilor cari se jertfesc pentru cauza noastră, ai dovedit prin fapte …”. În continuare îl informează pe Ioan Bianu „mentor bun și providențial” despre unele cazuri punctuale și nevoi imperioase. „Mâine poți să afli că nici eu nu mai sunt între cei vii: sunt însă liniștit că veți trăi voi, suflete nobile, cari nu veți părăsi pre ai noștri, și ai voștri, rămași orfani în luptă pentru mărirea neamului românesc”.
 

16 aprilie 1893. La Blaj are loc Sinodul electoral întrunit cu scopul de a alege noul Mitropolit, deschis de episcopul Mihail Pavel de la Oradea. Rezultatul votului: Victor Mihalyi de Apșa de la Lugoj – 82 voturi; Ioan Micu Moldovan de la Blaj – 49 voturi; Ioan V. Russu de la Sibiu – 36 voturi.
 

20 aprilie 1893. A trecut la cele veșnice, la Sibiu, George Barițiu, publicist, istoric, îndrumător cultural și om politic. Membru fondator al Academiei Române din 22 aprilie 1866 (Societatea Literară Română). Președinte al Academiei Române (24 martie-20 aprilie 1893) și vicepreședinte (18 septembrie 1876-2 iulie 1879; 28 mar­tie 1887-16 aprilie 1888). Pre­ședinte al Secțiunii istorice (1867-1885). S-a născut la 24 mai 1812 la Jucu de Jos, județul Cluj. Studii liceale și universitare la Cluj și Blaj. Militant de seamă al luptei pentru drepturile românilor din Transilvania. A participat la Revo­luția de la 1848. A reprezentat națiunea română în Dieta de la Sibiu, Parlamentul de la Pesta și Senatul imperial din Viena. Fondator și președinte al Partidului Național Român. Intemeietor al presei românești din Transilvania. A inițiat cele dintâi spectacole de teatru în limba română în Ardeal. Fondator și secretar al ASTREI. A lăsat o moștenire istorică uriașă.
 

4 iunie 1893. Prin Ordinul nr. 4739 al Ministrului Instrucțiunii Publice, Take Ionescu, Petre Dulfu obține numirea definitivă la Azilul „Elena Doamna” și „Școala Superioară Normală” din Bu­curești.
 

16 iunie 1893. Tinerii universitari de la Viena redactează un Protest împotriva arestării autorilor Memorandumului. Printre semnatari se poate ușor identifica și numele lui Iuliu Maniu, alături de Pompiliu Dan, Ionel C. Caparescu, Dumitru Lupan, Lazăr Popoviciu, Nicolae Comșa, Alexandru Vaida Voevod și Mihai Teliman. „…În fața acestor temerare insulte, în fața acestor noi izbucniri a paroxismului, maghiarizator, în fața acestei nerușinate călcări în picioare a celor mai elementare principii de drept și de libertate, noi, junimea academică română ridicăm solemn protest și ne declarăm trup și suflet solidari cu comitetul național nu numai înaintea tribunalelor ungurești, ci și a întregii lumi civilizate…”.
 

10 noiembrie 1893. Victor Mihalyi de Apșaeste informat de fratele său, Ioan Mihalyi de Apșa că s-a întâlnit cu episcopul Mihail Pavel de Oradea Mare la Băile de apă sărată din Slatina Maramureșului de peste Tisa, cumpărate și amenajate de către acesta, ocazie cu care a aflat cum s-au derulat lucrurile la alegerea de Mitropolit.
 

25 decembrie 1893. Cu ocazia Crăciunului, „o delegație a studen­ților din Budapesta, în frunte cu Elie Cristea l-a vizitat acasă pe Părintele Vasile Lucaciu, pus condiționat în libertate, din cauza sănătății șubrede, tot de pe urma închisorilor ungurești”. Am citat din lucrarea lui Ilie Șandru, Patriarhul Miron Cristea, tipărită la Editura „Grai Românesc” a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2008, p. 58-59. În continuare autorul reproduce, pe 15 rânduri, cuvintele tânărului student din Toplița Română adresate „neînfricatului preot din Iapa Maramureșului” (!?).
 

30 decembrie 1893. Ioan Bianu îi scrie în chestiuni de politică națională lui Vasile Lucaciu, iar scrisoarea se află în „Colecția de documente Vasile Lucaciu” de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.