Curs valutar








Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii



Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXX)
· 16 noiembrie 1895. De la Roma, „amicul” și „fratele” Lucaciu îi scrie o epistolă ceva mai lungă lui Ioan Bianu la Academia Română, în care îl informează „despre lucruri cari nu numai că ne interesează ci, deopotrivă, sunt principiul, sufletul, esența vieții și a activității noastre, pentru că sunt în sens intim cu cauza noastră națională, pentru care trăim”. După scrisoarea de la Vasile Kogălniceanu și vizita lui Delavrancea, „Obiectivul principal al convorbirilor noastre, dorul românismului îl videm împlinit înaintea ochilor noștri, e visul nostru realizat”. Despre procesul cu episcopul Ioan Szabó, dar mai ales despre contacte pregătitoare pentru „cabinetele marilor puteri, ca cestiunea noastră transilvană să se pună în discuțiune cu ocaziunea primului Congres european, ce e în prospect să se țină”. Despre disensiunile ivite între fruntașii Partidului Național Român din Transilvania, dar și neînțelegerile de relație dintre oamenii politici de la București în susținerea liderilor ardeleni.
· 22 noiembrie 1895. Scrisoare de la „fratele” Vasile Lucaciu către „scumpul Giovannino” (Ioan Bianu). Chestiuni de partid, de relații, de bună înțelegere a mersului lucrurilor.
· 7 decembrie 1895. O nouă scrisoare cu detalii din activitatea de lobby pentru cauza românească pe care o face Vasile Lucaciu pleacă spre ardeleanul Ioan Bianu la Academia Română.
· 11 decembrie 1895. Vasile Lucaciu îl informează pe Ioan Bianu despre acțiuni și prudențe, dar mai ales despre „stagnarea în activitatea Ligii” și unele „urzeli” ale „domnului Demetrio Radu!”.
· 24 decembrie 1895. Pentru cartea sa Isprăvile lui Păcală, apărută cu sprijinul colegilor și elevilor din școlile bucureștene, Petre Dulfu a fost recompensat de Academia Română cu premiul „Eliade-Rădulescu”. În raportul către Academia Română Anton Naum scria: „Autorul a tratat acest fond cu multă simplitate și cu mult natural. Versul corect, limba curată, așa cum se vorbește într-adevăr la țară, fără nici o afectație. Câteodată o glumă, sub forma veselă a frazei se ascunde netendențioasă, plăcută la citire, poemul acesta este o carte bună în literatura noastră. Deci o recomand d-v spre premiere”. (Întregul Raport al lui A. Naum a fost publicat la finalul poveștii „Isprăvile lui Păcală”, în revista „Familia”, nr. 52 din 24 decembrie 1895).
· 1896. Din acest an datează lucrarea Însemnările lui Victor Mihalyi Apșianu, cu valoare memorialistică, al cărui exemplar original este păstrat la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, fondul Biblioteca Centrală Blaj.
· 21 ianuarie 1896. Alexandru Roman îi scrie lui Vasile Lucaciu, cel care se considera discipol al lui Al. Roman (declarație din 1891): „Adu-ți aminte de ceea ce ziseși, sunt acum cinci ani în locuința mea de la Űllöi út, că dv «sunteți învățăceii mei», adică generațiunea din care faci parte”.
· 11 februarie 1896. Petre Dulfu îi scrie venerabilului părinte, folcloristului și etnografului Simeon Florea Marian în legătură cu completările pe care dorea a le aduce la o nouă ediție a cărții Isprăvile lui Păcală.
· 2 martie 1896. Victor Mihalyi de Apșa se întâlnește cu dr. „Gheorghe Bilașcu din Petrova”, profesor de igienă în „Internatul Francisc Josefin din Buda”, care îi cere sprijin în chestiuni material-financiare. De menționat că pentru a putea ocupa postul de la Institutul Josefin, Bilașcu a fost sprijinit de episcopul Mihail Pavel.
· 30 aprilie 1896. În timpul mandatului lui Petru Poni la Ministerul Instrucțiunii Publice se înființează Editura Casa Școalelor, care se va constitui în instituție-reper și pentru dascălii și preoții maramureșeni preocupați de cercetarea limbii și culegerea folclorului.
· Mai 1896. În prima decadă a lunii, la Montpelier, în Franța, se desfășoară Serbările Palatine, organizate de Societatea de Studii a Limbilor Romanice. Aici a participat și Vasile Lucaciu, împreună cu V.A. Urechia, președintele Academiei Române și al Ligii Culturale. După Procesul Memorandiștilor, V. Lucaciu a fost primit cu ovații precum un erou (Gavril Babiciu, Vasile Lucaciu erou al națiunii române, Editura Eurotip, Baia Mare, 2022, p. 37-38).
· 6 august 1896. Din Berbești, Maramureș, Ștefan Boroda îi scrie mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa, cerându-i „protecție” pentru primirea uneia dintre fiice în internatul văncean (Arhiva Victor Mihalyi de Apșa, Catalog, Academia R.S.R., Filiala Cluj, Biblioteca, Serviciul Colecții speciale, Cluj, 1972).
· 22 decembrie 1896. De la Șișești, Părintele Vasile Lucaciu îi scrie lui Vasile Mangra despre durerea ce îl mistuie deoarece „proiectul nostru, cu scoaterea unui ziar s-a îngropat”. „La tot cazul, mă apasă greu împrejurarea că în aceste zile, când va fi trebuit să fiu de tot liber și provăzut, cu condițiunile unei mișcări libere, eu sunt silit a sta aici, în Șișești, luptându-mă cu mii de dușmani și cu mii de neajunsuri. La luptă, dar, ca oșteni nebiruiți și națiunea să se bucure de lucrarea vrednică a fiilor săi!”.