Jenant, mișeilor! / 7 păcate

Nicolae Steinhardt spunea că, pe lângă păcatele pe care le cunoaștem cu toții, mai există 7 păcate capitale:

 1) Prostia;

2) Recursul la scuze: Nu știu, n-am știut;

3) Fanatismul;

4) Invidia;

5) Trufia neroadă;

6) Turnătoria;

7) Răutatea gratuită.

Sigur că majoritatea erau foarte actuale în perioada comunistă, dar nu am scăpat de ele nici astăzi. Ba, dimpotrivă, s-au mai adăugat câteva:

- Negativismul – sindromul drobului de sare sau panica dusă la extrem. Poate prea obișnuiți cu greul, românii au devenit total neîncrezători în bine. Cred orice e de rău argur, orice zvon stupid despre război, sărăcie, molime etc., dar vor fi mereu sceptici la vești bune, optimiste sau dătătoare de speranță. Suferim și trăim „răul” înainte să se producă;

- Neîncrederea – sigur și ea e justificată de vremuri, dar păcatul e că suntem în extreme și aici: avem încredere totală în cine n-ar trebui și nu avem în cine ar merita;

- Uitarea – e păcat da, și cred că Nicolae Steinhardt ar fi de acord. Uitând, nu mai beneficiem deloc de învățămintele dobândite și de experiență, ci repetăm, la nesfârșit, aceleași greșeli;

- Suficiența are legătură directă cu prostia, căci numai un prost crede că le știe pe toate și nu mai are nimic de învățat. De aceea poate nu mai cumpărăm cărți, nu mai citim, nu mai știm să gândim critic, ci ne credem deștepți dacă știm să folosim Chat Gbt;

De aceea, poate, ne simțim mai încorsetați ca niciodată, pentru că opusul păcatului nu e virtutea, ci libertatea.