Jenant, mişeilor / Solidaritate unidirecțională

Îmi place mult noul refren al po­liticienilor: „solidaritate”. Acum, când țara e în rahat până în gât, ni se cer să fim solidari, să suportăm cu toții prețul greșelilor, pe scurt să plătim pentru incom­petența, neputința și matrapazlâcurile unora.
Interesant că ei nu au fost niciodată solidari cu noi: nu ne-au chemat în consilii de adminis­trație bine plătite, nu ne-au dat posturi pentru care oricum nici ei nu au nicio pregătire, nu ne-au angajat rudele până la a șaptea generație, nu au împărțit cu noi privilegii, salarii și sporuri.
Acum vor să împartă cu noi sărăcia.
Nici măcar la rezolvarea unor probleme care intră în atribuțiile lor nu sunt solidari. Că, deh, poporul e prost și ei sunt deștepți. Desigur, de la carnetul de membru de partid.
Acum se miră că oamenii îi înjură. Ne scuzați, tot voi erați la guvernare când ați aruncat cu bani anul trecut în campanie și când ați raportat creștere economică ca în perioada comunistă.
Atunci nici nu se vorbea de deficit, ci v-ați jurat că sunt bani de pensii, salarii și investiții.
Ați mințit? Doamne ferește, sigur că nu, voi nu mințiți niciodată. Se numește marketing politic.
Acum, fraților, dacă vreți solidaritate, începeți cu voi. Fiți voi solidari cu poporul, tăiați întâi din privilegiile voastre și mun­ciți astfel încât să vă meritați banii, sporurile și facilitățile și pe urmă mai vedem.