Colțu̕ meu / Casa Tineretului, Fundația pentru Tineret și Iliescu

Zi de doliu în România. Ion Iliescu s-a dus la cele veșnice. Din păcate, s-a iscat și o dispută cu privire la declararea zilei de doliu și altele. Este adevărat că multe din problemele democrației românești se leagă de Iliescu și, odată cu trecerea acestuia în eternitate, probabil nu se vor clarifica. Revoluția, mineriadele, teroriștii din 1989 și multe altele. L-am văzut în anii ăștia pe Iliescu cu ocazia vizitelor prin Maramureș. De fiecare dată am fost dezamăgit de felul în care s-a prezentat în fața ziariștilor. Dar am fost decepționat și de felul în care unii lideri social-democrați se comportau. Lingușitor este puțin spus. Un fel de a te purta cu liderii maximi în toți acești ani, de la toate partidele.

Și, gândindu-mă la chestiile astea, mi-am adus aminte că aici, la noi, avem o problemă interesantă care se leagă de Iliescu. Or fi mai multe, dar asta e locală. La începutul anilor 90, Iliescu, fiind ales cu procentul ăla uriaș, a început preluarea patrimoniului unor instituții foste comuniste. De exemplu patrimoniul UTC. Unul mare, valoros. Aici, în Baia Mare, printre altele era vorba de Casa Tineretului ce tocmai fusese terminată, înainte de Revoluție sau ce-o fi fost.

Știu că printre cei care au pledat pentru preluarea acestui patrimoniu s-a aflat și un băimărean. Un așa-zis lider al Fundației pentru Tineret. Ăsta a reușit cu sprijinul altora să preia Casa Tineretului cu scopul de a acorda acestei fantomatice Fundații spațiu pentru activități pentru tineri etc.

Și anii au trecut, Casa Tineretului a început să se degradeze. Ăia de la Fundație nu s-au ocupat cu întreținerea, erau calați doar pe profitul personal. Au deschis restaurant, discotecă și cazare. Bani câștigați de unii sau de alții. Nu se știe exact în ce buzunare au ajuns. Doar la activități pentru tineri nu. Au trecut peste 30 de ani de atunci și Casa Tineretului arată cum se știe. Iar liderii Fundației sunt bine mersi, probabil pensionari.