Editorial

Sintagma de mai sus reprezinta „numele” unei colinde culte, foarte raspandita in toate tinuturile romanesti. Totodata, o intalnim, ca titlu principal pe coperta unei cartulii de numai 32 de pagini, format B6, care continua, cu formularea voit clarificatoare „cele mai frumoase colinde crestine”.

Era odata, la Bagdad, sub domnia stralucitului calif Harun-al-Rasid, un negutator bogat care avea o nevasta batrana si un fecior, Abu-Hasan, crescut foarte strict pana la 30 de ani. Negutatorul a murit si Abu-Hasan a intrat in stapanirea avutiei pe care o adunase tatal sau o viata intreaga. Dar fiul a facut altfel de cum facuse tatal.

Sfarsitul de an, in general, vine cu vesti mai putin bune. Coplesiti de problemele curente, de politicul care nu vede drama romanilor, primim tot felul de situatii, de chestii ce ne scad pofta de sarbatori. Asa a fost de fiecare data in ultimii 11 ani, de la acel ianuarie friguros in care justi­tia, cea pe care noi o aparam acum fara drept de apel, a tabarat in sufletul nostru, a celor de la GAZETA de Maramures, dar mai ales   

Nu intamplarea, nici hazardul sau desti­nul, ci cu ingaduinta lui Dumnezeu, sau cu puterea si cu voia lui Dumnezeu se fac toate cate se fac in cer si pe pamant, in viata oamenilor sau in istorie, omului lasandu-i-se libertatea de decizie, vointa libera.

Era odata, la Bagdad, sub domnia stralucitului calif Harun-al-Rasid, un negutator bogat care avea o nevasta batrana si un fecior, Abu-Hasan, crescut foarte strict pana la 30 de ani. Negutatorul a murit si Abu-Hasan a intrat in stapanirea avutiei pe care o adunase tatal sau o viata intreaga. Dar fiul a facut altfel de cum facuse tatal.

Sintagma de mai sus reprezinta „numele” unei colinde culte, foarte raspandita in toate tinuturile romanesti. Totodata, o intalnim, ca titlu principal pe coperta unei cartulii de numai 32 de pagini, format B6, care continua, cu formularea voit clarificatoare „cele mai frumoase colinde crestine”.

Sfarsitul de an, in general, vine cu vesti mai putin bune. Coplesiti de problemele curente, de politicul care nu vede drama romanilor, primim tot felul de situatii, de chestii ce ne scad pofta de sarbatori. Asa a fost de fiecare data in ultimii 11 ani, de la acel ianuarie friguros in care justi­tia, cea pe care noi o aparam acum fara drept de apel, a tabarat in sufletul nostru, a celor de la GAZETA de Maramures, dar mai ales   

In fata calculatorului, ma pregateam sa mai scriu o rubricuta pentru minunatul nostru saptamanal. Privind foaia alba, la ora 5 si 14 minute, eram convins ca voi aborda un subiect de actualitate (tot timpul), gunoaiele menajere si Drusalul nostru cel de toate zilele.

Se spune ca un copil se plimba in zori pe o plaja. Un adult il intreaba ce face. Copilul ii raspunde zambind: „Vreau sa salvez meduzele”. „Si cum crezi tu ca vei putea sa salvezi toate me­duzele?”, il intreaba, zambind ironic, adultul. Copilul, in timp ce lua o meduza in maini si o arunca in apa ii spune: „Pe toate nu pot, dar uite, pe asta am salvat-o”.

Una dintre cele mai frumoase si de suflet ziditoare dintre praznicele anului bise­ricesc este, fara indoiala, Nasterea Domnului sau Craciunul.

(partea a treia)