Editorial

(a cincea parte)

Cei puternici sunt deschisi. Precum portile pe care nu le accepta inchise.

Mi-am amintit, zilele astea, lucrand la materialul cu revolutia din 1989, de tot felul de fosti acti­visti de partid sau sefi de structuri din perioada comunista ajunsi sa faca afaceri mai tari decat capita­listii adevarati. De exemplu, unul care se ocupa cu cenzura - erau mai multi dupa 1989 - si-a des­coperit abilitatile de afacerist.

Aung San Suu Kyi, figura em­ble­matica a rezistentei pasnice, a primit numeroase distinctii pe plan international, printre care si Premiul Nobel pentru Pace, in 1991.

Am crezut in „onoare” inca din copilarie si am invatat ca aceas­ta se administreaza „cu stil” de catre unele autoritati invredni­cite cu „recunoasterea meri­telor”.

Trei fosti premieri, cinci fosti ministri, oameni de afaceri si din societatea civila si numerosi zia­risti apartinatori Grupului pentru Apararea Democratiei (GAD), au dat publicitatii, la 15 septembrie 2021.

In momentul savarsirii minunii pescuirii minunate, ne aflam la putin timp dupa ce Mantuitorul Hristos isi incepuse activitatea publica, deschizandu-i-se inainte orizontul unei lucrari care avea sa dureze peste trei ani, rastimp in care va colinda aproape toata Țara Sfanta.

(a patra parte)

Tinand un curs de comunicare cu fratii de peste Prut, am vorbit putin de tacere. Tacerea e o virtute la mistici, pustnici si asceti.

La jumatatea lunii septembrie, cel mai asteptat eveniment este Congresul liberalilor.

Weekendul trecut ar fi trebuit sa fie unul de doliu national. Lipsa de patriotism a celor care ne conduc a mai ucis o bucatica din demnitatea si asa fragila a acestui popor.