Jenant mișeilor! Revoluția spiritului și frica

Aung San Suu Kyi, figură em­ble­matică a rezistenței pașnice, a primit numeroase distincții pe plan internațional, printre care și Premiul Nobel pentru Pace, în 1991. În celebrul său discurs, „Eliberarea de frică”, Suu Kyi spunea: „nu puterea este ceea ce corupe, ci frica. Frica de a nu pierde puterea îi corupe pe cei care o exercită, iar frica de flagelul puterii îi corupe pe cei care îi sunt supuși. (...) Cu o relație atât de strânsă între frică și corupție nu e de mirare dacă, într-o societate unde frica este larg răspândită, și corupția sub toate formele devine adânc înrădăcinată”.
Suu Kyi considera că suprema revoluție este cea a spiritului și că, așa cum se spune că sfinții sunt păcătoșii care continuă să încerce, tot la fel oamenii liberi sunt oprimații care contiuă să facă ceva, responsabil, pentru  a-și apăra drepturile și liber­tățile:
„Un popor care dorește să fău­rească o națiune, în care institu­țiile democratice puternice să fie solid ancorate ca o garanție împotriva puterii induse de stat, trebuie întâi să învețe să își elibereze cugetul de orice apatie și frică”. Aung San punea în aplicare ceea ce spu­nea și a dat dovadă nu doar de curaj fizic, ci și de curajul de a rosti un adevăr perfect valabil și astăzi. Poate
n-ar fi rău să reînvățăm cu toții această virtute, care nu e doar har, ci și strădanie. România de astăzi suferă din plin de frici de tot felul și apatie generalizată, și nu vom putea  ajunge la schimbarea pe care o așteptam de la Revoluția din 1989, până când nu vom înfăptui și cealaltă revoluție, a spiritului.