Editorial

La momentul in care primele fire ale acestui text incepeau sa mi se lege in minte, ma gandeam sa scriu despre tatuka Iliescu si al sau fund comunist, care tocmai facuse cunostinta cu bocancul asa-zisilor „reformatori”. Fiul ceferistului, invins de fiul securistului. Gestica sa manioasa, degetele sale naclaite de sange, inclestate intr-un pumn care izbea aerul cu intreaga forta a forjei…

Daca ne-am opri din goana pentru o secunda si am reusi sa facem o analiza comparativa intre Romania de azi si cea din 1988, ne-am ingrozi. Aceiasi oameni si aceleasi obiceiuri, olecuta de salamior, vacante in Grecia cu 100 de euro, multe termopane, masini de fite, Ciao Darwin, Playboy, prafuri pentru copii de bani gata. Atinsi profund in fibra noastra nationala, acceptam, perversi, un tavalug de …

Cand, ca si mine, omul nu are ce face, se scarpina la tampla si da la o parte vraful de ziare locale, apucandu-se de sunat la prieteni pentru a prinde o veste mai cruduta din oras. Nu-i vorba, noi traind intr-o comuna mai mare, daca ai stranutat la gara se aude pana pe la Hotelul Carpati, pe vremuri clubul unde te puneai la punct cu ultimele noutati. A culege zvonuri nu-i nici o filozofie, e cam c…

Intr-o turbata vreme, in care glumele de prost gust ale unora au ajuns sa insoteasca disparitia a trei jurnalisti romani in Irak, imi insir neuronii pe linia vietii pentru a-mi aduce aminte cum a inceput totul, de fapt. Prin decembrie 1989 - pe o ceata in care sangele celor pe care i-am uitat s-a abtinut sa se aseze pe mainile multora dintre cei care ne conduc azi - Romania s-a apucat sa umble s…

In acea uluitoare zi, obositele pleoape ale magarului Iliesc tresarira scurt in momentul in care Roji, trufasa gaina golasa, slobozi guturalul anunt al depunerii oului in patul de iarba uscata din dreapta podului. Galinaceea avea pretentii de vedeta, deoarece pe vremuri voise sa plece in lume ca sa devina soprana, dar se indragostise de Pupi al ei, cocosul ce-o scutura intr-o Kama Sutra unica in c…

Cateodata, cand imi facea si mie semn un dracusor cu pleoapa sa smolita, ma apuca nebunia castigurilor cazute din cer – ma rog, cazute dintre copertile lucioase ale revistelor. Zici ca eram turbat, taiam cupoane sau luam, ca nehalitul, fluturasi din magazine pentru a participa la “tragerea finala”. Norocul a facut sa am o aplecare intelectuala spre lene, asa ca nu am ajuns nici…

Si uite-asa, ghemotoc al spaimelor noastre, trecu si saptamana asta. Tropotind, mai ca nu-l baga in seama pe Nicolae Bud, care va ajunge sa regrete ca s-a bagat sa ajute Minaurul si s-a pomenit cu nedrepte cutite in spate. Bine faci, rau primesti, e o zicala de aur in mica noastra comuna ce-si spune oras. „Ca doar nu o sa se apuce el sa ne vorbeasca de parteneriate, stricandu-ne noua gastile…

„Numaaai iubireaaa, doooar iubireaaa...”, un difuzor din care se revarsa refrenul natang al unei stupizenii muzicale, ca o urticarie copilaroasa de care nu poti scapa, te scarpini innebunit, o intepi cu unghia si apoi pui saliva racoroasa. Nu cred ca stiu exact unde e iubirea in meciul eroic al Stelei impotriva Valenciei, poate in fanatismul tribunelor, un trib ros-albastru cantand, sp…

Prima data am icnit, de parca un suflu dureros mi-ar fi racorit plamanii cu intensitatea durerii stoarcerii unui coº adolescentin. Apoi mi-a venit sa mananc telecomanda, urand din tot sufletul trupul ei de plastic si sfarcurile butoanelor ei blestemate. Am tras un ºut unei mingi imaginare, dar am descoperit ca nu era consistenþa mingii, aºa cum credeam, ci consistenþa nedumerita a unui picior…

In acea zi seninã de iarnã, Gunther Swartz, tamplar in Koln, stãtea pe una din ulicioarele de langã Dom, plictisindu-se groaznic de intelectuala ocupaþie cu care incerca sã-ºi omoare timpul: iºi piscãlea unul dintre negii ce-i invadase degetul arãtãtor al mainii drepte. Mai degrabã mãtãhãlos, trecut de prima tin…

Bineinteles ca nu eram niciodata de vina. Mircione mazgalea peretii cu creionul, el nu se achita de sarcina ducerii gunoiului (o zi eu, o zi el, mereu el), el manca toate snitelele din frigider, soldateii jocului de strategie „Napoleon” adus din Franta ne intrau in talpi din cauza faptului ca el nu ii stransese de pe covor, iar cheile de la casa pe care le pierdeam de la gat dispareau …