Editorial

Intr-o turbata vreme, in care glumele de prost gust ale unora au ajuns sa insoteasca disparitia a trei jurnalisti romani in Irak, imi insir neuronii pe linia vietii pentru a-mi aduce aminte cum a inceput totul, de fapt. Prin decembrie 1989 - pe o ceata in care sangele celor pe care i-am uitat s-a abtinut sa se aseze pe mainile multora dintre cei care ne conduc azi - Romania s-a apucat sa umble s…

In acea uluitoare zi, obositele pleoape ale magarului Iliesc tresarira scurt in momentul in care Roji, trufasa gaina golasa, slobozi guturalul anunt al depunerii oului in patul de iarba uscata din dreapta podului. Galinaceea avea pretentii de vedeta, deoarece pe vremuri voise sa plece in lume ca sa devina soprana, dar se indragostise de Pupi al ei, cocosul ce-o scutura intr-o Kama Sutra unica in c…

Cateodata, cand imi facea si mie semn un dracusor cu pleoapa sa smolita, ma apuca nebunia castigurilor cazute din cer – ma rog, cazute dintre copertile lucioase ale revistelor. Zici ca eram turbat, taiam cupoane sau luam, ca nehalitul, fluturasi din magazine pentru a participa la “tragerea finala”. Norocul a facut sa am o aplecare intelectuala spre lene, asa ca nu am ajuns nici…

Si uite-asa, ghemotoc al spaimelor noastre, trecu si saptamana asta. Tropotind, mai ca nu-l baga in seama pe Nicolae Bud, care va ajunge sa regrete ca s-a bagat sa ajute Minaurul si s-a pomenit cu nedrepte cutite in spate. Bine faci, rau primesti, e o zicala de aur in mica noastra comuna ce-si spune oras. „Ca doar nu o sa se apuce el sa ne vorbeasca de parteneriate, stricandu-ne noua gastile…

„Numaaai iubireaaa, doooar iubireaaa...”, un difuzor din care se revarsa refrenul natang al unei stupizenii muzicale, ca o urticarie copilaroasa de care nu poti scapa, te scarpini innebunit, o intepi cu unghia si apoi pui saliva racoroasa. Nu cred ca stiu exact unde e iubirea in meciul eroic al Stelei impotriva Valenciei, poate in fanatismul tribunelor, un trib ros-albastru cantand, sp…

Prima data am icnit, de parca un suflu dureros mi-ar fi racorit plamanii cu intensitatea durerii stoarcerii unui coº adolescentin. Apoi mi-a venit sa mananc telecomanda, urand din tot sufletul trupul ei de plastic si sfarcurile butoanelor ei blestemate. Am tras un ºut unei mingi imaginare, dar am descoperit ca nu era consistenþa mingii, aºa cum credeam, ci consistenþa nedumerita a unui picior…

In acea zi seninã de iarnã, Gunther Swartz, tamplar in Koln, stãtea pe una din ulicioarele de langã Dom, plictisindu-se groaznic de intelectuala ocupaþie cu care incerca sã-ºi omoare timpul: iºi piscãlea unul dintre negii ce-i invadase degetul arãtãtor al mainii drepte. Mai degrabã mãtãhãlos, trecut de prima tin…

Bineinteles ca nu eram niciodata de vina. Mircione mazgalea peretii cu creionul, el nu se achita de sarcina ducerii gunoiului (o zi eu, o zi el, mereu el), el manca toate snitelele din frigider, soldateii jocului de strategie „Napoleon” adus din Franta ne intrau in talpi din cauza faptului ca el nu ii stransese de pe covor, iar cheile de la casa pe care le pierdeam de la gat dispareau …

Alegerile pentru Parlamentul European au trecut asa cum au venit. Pe tacute. Desi nu ar avea de ce sa se bucure, unii lideri de partid sunt multumiti. „Nu este important sa castigi, ci sa participi!”. Dupa acest principiu, unele formatiuni politice au intrat in cursa electorala, desi era clar ca nu vor avea nicio sansa. De exemplu, Forta Civica sau asa ceva. Langa blocul in care stau, …

Am 1 leu in buzunar. E OK, imi pot lua o cafea, chiar daca nu-mi ajunge „averea” sa iau si lapte condensat. Pentru gust. Gustul e amar, oricum. Dimineata. Somn putin, oboseala cat incape. Apa pan’ la glezne. Grabesc pasii, magazinul de unde-mi iau cafeaua cea de toate zilele e aproape. La scara blocului, un cersetor. Din acela adevarat, fara un picior. Isi striga-n lume disperare…

Mult fie-mi iertat glasul cel dogit cu care, degraba si fara minte, revars in lume cuvinte de scadere si ocara, grai de sub patrafir plutonierul Borsila, dar lumina vorbelor dumitale, parinte, trezeste in mintea mea intrebari ce nu ostoiesc a ma inghionti cu adverbe relative intru aflarea adevarului si-a limpezirii cugetului meu. Deci, adauga plutonierul stergandu-si cu patrafirul transpiratia de …