Editorial

As numi cu aceasta metafora volumul „Ioan Avram – Mar­turisiri. O viata traita in industrie”, aparuta la Editura AGIR, in colectia „Oameni si locuri” in 2020.

(a cincea parte) Intrebare: Uniunea Europeana nu prea mai este ceea ce s-a gandit la inceputuri ?

Candva, scoala era scoala. Acum, a ajuns ceva aproape derizoriu.

Am profitat de relaxare si am fost pana in Ungaria pentru a cumpara niste medicamente ce nu se gasesc in tara. Cei cu astm bronhic stiu despre ce vorbesc.

Pentru cei care au studiat sau au trait comunismul, perioada tulbure pe care o traim astazi pare o reeditare actualizata a revo­lutiei culturale proletare.

Exista o legatura trainica a omu­­lui cu Dumnezeu. A fie­carui om, oricare ar fi el, a ori­carui om, indiferent de credinta lui.

Thomas Jefferson a fost un om foarte remarcabil care a inceput sa invete foarte devreme in viata si nu s-a oprit niciodata. La 5 ani, a inceput sa studieze sub tutorele varului sau.

Daca s-ar gandi cineva la luptele mai presus de fire ale mucenicilor, la felul in care slabiciunea trupului a biruit rautatea, astfel incat au ramas nepatimitori in chinuri, in timp ce trupurile le erau supuse la tot felul de torturi aducatoare de moarte, infruntandu-le cu tarie si cu stapanire de sine, rabdand sa le fie taiate trupurile, sa le fie schimonosite madularele, sa le fie zdrobite oasele...

(a patra parte)

Nimic nou si esential sub soare. Natura binecuvantata a Romaniei continua sa fie agresata fara mila. Siluita zilnic si de demult de catre drujbele mafiei lemnului.

Scandalul gunoaielor din Bu­curesti este asemanator cu scandalul gunoaielor din Baia Mare. Ma rog, cel care fusese si in municipiu in urma cu ceva ani. Ideea e cam aceeasi.