Editorial

Botezul se incheie odata cu imbra­carea proaspatului botezat, in haina alba, la rostirea cuvintelor „Imbraca-se robul lui Dumnezeu (N) in lumina dreptatii”. Insa, dupa cum Biserica l-a pregatit pe catehumen pentru a fi demn de primirea Sfantului Botez, sau pe nasii acestuia in cazul in care cel botezat este un prunc, tot asa il pregateste si pentru chemarea sa de crestin.

(partea a treia)

Deunazi, stand de vorba cu un prieten despre un caz de suicid, m-am trezit certandu-ma cu el.

De o parte, avem salvatorii montani. Multi dintre ei voluntari si foarte pu­tini, mai nou, salarizati doar de forma.

(partea a doua)

Padurea Amazoniana este cea mai mare padure tropicala a lumii, ocupand o suprafata de 5,5 mi­lioane de kilometri patrati, pe teritoriul a noua tari, fiind cel mai mare plaman al Pamantului. Aici traiesc peste 2.5 milioane de specii de insecte, zeci de mii de specii de plante si 200 de specii de pasari si mamifere.

Ca partizan si artizan al cunoasterii exhaustive, imi organizez viata in functie de marile provocari gnoseologice. Recent l-am insotit, pe durata unei zile-lumina, pe jurnalistul si diplomatul Neagu Udroiu in Salaj.

Prin Taina Botezului, omul care crede in Hristos renaste din apa si din Duh la viata cea adevarata in Hristos si devine membru al Bisericii. Taina se savarseste prin intreita afundare in apa a celui ce se boteaza in numele Sfintei Treimi, savarsitorul ei fiind preotul sau episcopul. Numai in caz de urgenta, din temerea de moarte apropiata a celui care are sa pri­measca Botezul, aceasta Taina poate fi savarsita de orice membru   

Recent, la Carei, fostul viceprimar al Baii Mari, Istvan Ludescher a facut un gest urat la manifestarea la care a fost invitat. Ludi nu a vorbit roma­neste, doar in maghiara, iar cei ce nu cunosc limba s-au putut gandi la orice. Nu are importanta ce manifestare a fost, cine l-a invitat si ce ar fi trebuit sa spuna. Traim in Romania! Nu este pentru prima data cand fostul oficial baimarean s-a comportat astfel.

„Pe potecile muntilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alaturi de onoarea, mandria si constiinta libertatii neamului nostru, alaturi de durerea ceasului de fata, in inima si creierul nostru, am purtat ca o povara scumpa: visuri, doruri si ganduri pentru vremile ce vor sa vie. Visuri, doruri si ganduri, izvo­rate si calite in dragoste pentru neamul nostru.

Stirile prezentate de televiziunile noastre sunt exasperante, cam toate arata si dezbat la nesfarsit situatia de la Caracal si de la cazurile cu alte fetite agresate sau omorate. O gramada de astfel de cazuri cutre­muratoare de te intrebi daca mai avem politie, jandarmerie si alte structuri de control si pentru siguranta populatiei. Halal sigu­ranta!