Cultură

Casa de cultura este locul unde cultura se simte la ea acasa. Adica, isi aprinde linistita o tigara, sta picior peste picior, imbuca fara prejudecati dintr-o pita si-o slanina, te invita la o fasole frecata si-un castravete murat. De-o vreme incoace s-a cam ingrasat, si-a schimbat garderoba, a devenit mai greoaie si mai ursuza. Rar, doar cand mai are curajul sa se priveasca intr-un ciob de oglinda…

Un targ retras dupa coama Pietrisului. Doar cand e zi de marturie, zgomotul se ridica deasupra stradutelor inguste. La finele lui Martie, scriitorii s-au adunat spre a sarbatori poezia, daruind lapusenilor versuri adunate in carti si reviste. Mai nou, Targul de pe malul Lapusului are poarta de intrare cu litere cioplite, incat tremura soferul de TIR cand se apleaca sa treaca pe sub ea, de spaim…

Ca un stejar vanjos, drept si trufas se ridica semet dintre obraji. Multi il considerau urat tocmai din cauza asta, insa pe Vasalica a Mitrului din parau nu-l supara nasul decat cand trebuia sa bea berea din halba, caci se poticnea marginea recipientului de enormul sau organ crescut peste masura de mare, dintre cele doua sprancene stufoase. In schimb, simtea orice schimbare in jurul sau, nu trebui…

Zori noi, verde intens, verde palid, verde jucaus si fugar au acoperit peretii Galeriei de Arta din Baia Mare. „Vinovatul” este Mircea Bochis, cunoscut si ca sculptor si custode al Muzeului Florean. Neconventional, poate acesta este cuvantul ce descrie cel mai bine evenimentul petrecut la Galeria de Arta, pentru ca a lipsit criticul de arta, au lipsit discursurile lungi, explicative…

Din camera de zi pana la usa de lemn masiv de la intrare sunt sapte pasi. Cat o lovitura libera din meciul copiilor ce joaca fotbal langa suportul de covoare din curtea blocului. Sapte pasi, pe care i-a facut incet, culegand hainele imprastiate pe jos. Langa usa inchisa, s-a oprit, rezemandu-si fruntea de lemnul lacuit. Ii venea sa-si faca cruce, ca langa un mormant proaspat. Mirosul dulceag al lu…

Ochiul nostru s-a plumbuit sau cerul nu a mai fost albastru de mult. Probabil ca nici nu am mai ridicat de multa vreme privirea si am uitat ca primavara ne zambeste cu raze si cer senin. Ne-a amintit Vilmos Padolyak, printr-o expozitie de pictura. Vilmos Padolyak a locuit 16 ani in urbea de pe malul Sasarului, a studiat la scoala baimareana, iar minunile pe care spune el ca le-a descoperit in j…

Plutonierul Borsila nu mai tinea minte de cand ii aparuse mania asta in oase. De cum deschidea ochii, fuioare lungi de ura serpuiau in jurul lui, strecurindu-i-se in creier. Oglinda diminetii se spargea in mii de cioburi din care urlau la el fete schimonosite de durere. Fiecare ciob taia in carnea lui, fiecare chip flamand ii arunca in fata otrava. Asa simtea el ura, ca pe o durere ce-i invenina o…

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro „Despre viata“ ne povesteste batrana Elvira Cocis in prima ei carte. Despre viata le povesteste si celor ce-i trec pragul. La 83 de ani, cand te-ai astepta sa o gasesti tricotand nepotilor ciorapi, batrana din Suciu de Sus le compune poezii in dar. Prima ei carte s-a lansat de curand, iar a doua e in manuscris, asteptand tiparul. Povestea…

Se considera o femeie implinita. Are familia pe care si-a dorit-o, a explorat mai multe domenii ale artei si acum isi doreste sa revina la o iubire mai veche, scrisul. Dar cea mai mare realizare a ei este fiul ei, Darie, un compozitor de perspectiva. Nascuta in Baia Mare, in 1958, a studiat 12 ani la Liceul de Arta de la Baia Mare. Una dintre profesoarele ei a fost Ecaterina Vida, sotia sculpto…

E ca o briza de aprilie, printre flori de piersic cu petale roz, printre ramuri de cires, prin livezi ce miros a proaspat, unde piciorul pune timid talpa pe iarba cruda, verde si rece. Nume noi, nume consacrate, o expozitie noua, iesita de curand din atelier, mirosind inca a vopsele umede... e „Surasul primaverii” de la Galeria de Arta. Picturi, sculpturi, grafica, fotografie si obi…

Multe ii sunt date omului sa vada si sa auda intr-o viata. Lucruri pe care nu ti le poti explica, doar simti cum iti trece o raceala prin oase si o ceata moale se lasa peste gandul ce-l iscodesti. Asa, cu transpiratii si frisoane, cu banuieli si frici abia murmurate, cu supozitii si presupuneri, in fine, cu ipoteze si concluzii isi ducea viata, sub imperiul incertitudinii, plutonierul Borsila. Cac…