Biblioteca de idei - Diarium Academicum Septentrionis (CLXVIX)

·                 18 iunie 1917. A plecat pe drumul eternității criticul literar, esteticianul și omul politic Titu Liviu Maiorescu, membru fondator al Academiei Române (20 iulie 1867), vicepreședinte al Academiei Române (15 aprilie 1880-5 aprilie 1884; 5 aprilie 1886-27 martie 1887), președinte al Secțiunii literare (1889-1891; 1893-1894; 1902-1904; 1907-1909). S-a născut la 15 februarie 1840 la Craiova. Studii liceale la Brașov și Viena, universitare la Viena și Berlin. Doctoratul în filosofie la Universitatea din Giessen. Profesor universitar, rector al Universității din Iași, apoi la București. Membru marcant al Partidului Conservator. Ministru de mai multe ori și președinte al Consiliului de Miniștri. A sprijinit apariția revistei „Convorbiri literare”, s-a îngrijit de apariția primului volum de Poezii al lui Mihai Eminescu (1883). Are o activitate imensă și studii numeroase în filosofie, filologie, istorie, traduceri valoroase. A sprijinit formarea și afirmarea unor filosofi cum ar fi: P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, I. Petrovici ș.a. S-a situat printre marii donatori ai Academiei Române, în 1902 oferindu-i manuscrisele rămase de la Mihai Eminescu. Revista „Familia română” i-a dedicat un medalion în nr. 2-3 (53-54), An 15, aprilie-septembrie 2014, consacrat „Școlii cu cele mai mari rodiri academice – Colegiul Național «Andrei Șaguna» Brașov”, semnat de bibliotecara Simona Gabor. Articolul se încheie cu un pasaj din cartea lui Zigu Ornea Viața lui Titu Maiorescu (București, 1997): „Se spune că destinul unei mari personalități începe după expierea fizică. Dacă e așa, destinul omului Maiorescu începe acum, în acest întristat iunie (sau iulie după stil nou) 1917. Și va dura mândru în trăinicia lui superbă, cătă vreme – nesfârșită – va exista cultura românească. Pentru că undeva, în adâncurile sale intime, palpită – inatacabil – spiritul, chibzuit și luminos, al operei maioresciene, îndemnurile marelui îndrumător”.

·                 27 iunie 1917. Guvernul Ion I. C. Brătianu trimite în S.U.A., în aprilie 1917, după intrarea „Americii” în Marea Conflagrație Mondială, o delegație formată din Vasile Lucaciu, Ion Moța și Vasile Stoica. Aceasta va debarca abia în 27 iunie, moment din care se poate considera că începe Misiunea națională patriotică română. La 21 august 1917, însărcinatul cu afaceri al SUA la Iași, Andrews, informa Departamentul de Stat că dr. Constantin Angelescu a fost desemnat în fruntea Legației române de la Washington. În fapt, membrii Legației vor ajunge în America doar la Revelionul 1918! La 8 ianuarie 1918 va veni și Declarația președintelui W. Wilson cu privire la „autodeterminarea popoarelor din Austro-Ungaria”, iar în 12 februarie 1918 celebrul Discurs care proclama pentru prima dată în istorie drepturile și aspirațiile naționalităților. Realitatea este că misiunea ministrului Angelescu a fost serios facilitată de eforturile Misiunii Patriotice!

·                 29 iunie 1917. După o călătorie de două luni, pe traseul Iași-Chișinău-Tiraspol-Kiew-Petrograd-China-Coreea-Japonia-Honolulu-San Francisco, Vasile Lucaciu, Vasile Stoica și Ioan Moța ajung la Washington pentru a pune în practică Proiectul Misiunii Patriotice, pentru a cultiva în Statele Unite ale Americii propaganda pentru Cauza Transilvaniei. Vasile Lucaciu avea în SUA pe fiul său Epaminonda Lucaciu, preot greco-catolic în Trenton, Statul New Jersey, care fondase și ziarul Românul și era președinte al Consiliului Executiv al Comitetului Național Român din America.

·                 2 iulie 1917. Misiunea Română este primită de Casa Albă, iar dr. Vasile Lucaciu, șeful acesteia, a precizat scopul vizitei într-un frumos discurs în limba franceză, rostit în fața secretarului de Stat Robert Lansing (care credea că cei trei sunt originari din Regatul României!). Astfel a debutat turneul diplomatic pe tărâm american, desfășurat cu scopul declarat de a se forma o legiune de voluntari români care să lupte pe frontul francez alături de armata americană și cu scopul nedeclarat de a obține „simpatia SUA” față de Cauza Unirii Transilvaniei cu Regatul României.

·                 6-19 august 1917. Bătălia de la Mărășești, cea mai importantă desfășurare militară a Armatei Române în Primul Război Mondial, dimpreună cu toate faptele de eroism ale soldaților l-au inspirat pe medicul de pe front Vasile Voiculescu să scrie câteva poeme de război cu iz patriotic, în stilul lui V. Alecsandri și G. Coșbuc, pe care le va boteza, într-o proprie manieră de filosofare Din Țara Zimbrului. Când hotarele Țării erau numai o rană, când Leul Băniei era într-o baltă de sânge, iar Vulturul (Munteniei) în cușca robiei armatelor germane, toată nădejdea a rămas în… Zimbrul Moldovei.