Reportaj

Am intrat in Italia la ceas de seara dupa ce am trecut de o granita invizibila, prezenta doar pe niste table, nici astea nu prea mari. Am asteptat sa vedem ceva nou, dar un kilometru nu a fost nimic mai occidental. Dezamagiti, am oprit la o benzinarie. Aici lucrurile au fost deja altfel. Alte produse, alte preturi, alte standarde. Parca mai aducea a Occident. O prima impresie pentru cineva ce nu a iesit din Romania decat de   

Unul dintre cele mai importante obiective de utilitate publica baimarene este Gara CFR. Situata in partea de sud a orasului, poarta de intrare in municipiu pe calea ferata este in momentul de fata intr-o stare de „letargie”. Cate un tren mai pleaca de aici, pastrand iluzia ca Baia Mare este un nod feroviar. Ceea ce nu este, conform realitatilor. Dupa Revolutie, CFR a decazut, ajungand intr-o stare apropiata de faliment.   

Am plecat spre Italia intr-o dimineata calduroasa de vara precum la Tropice. Intentionam sa plecam de dimineata, dar facutul bagajelor si a celor trebuincioase pentru un drum de 1500 de kilometri ne-a intarziat mult. Cateva ore pierdute. Iar visul de a ajunge in aceeasi zi la destinatie s-a risipit ca fumul de tigara.

Gazeta de Maramures a initiat un serial cu personalitati despre Maramures, in care prezinta oameni valorosi din judetul nostru, sau care au legatura cu judetul nostru. De aceasta data ne oprim asupra portretului lui Nicoara Timis, care ar merita ca o institutie de cultura din Baia Mare sa-i poarte numele.

O noua zi, noi obiective de vizitat si cu lectiile invatate. Fiind hotarat sa vizitez Statuia Libertatii, sunt mai matinal decat de obicei, iar in drum spre metrou ma arat foarte interesat de o cana mare de cafea si prajituri. De aceasta data nu am mai pierdut timpul pe drum si am mers direct la o casuta din interiorul unui fost fort. Biletul pentru statuie este 18$ pentru adulti, pret care include doar transportul cu vaporul   

Buna dimineata! Este duminica si sunt pregatit de ultima zi de conferinta. De aceasta data nu am nici un plan, nici o harta si nici un indiciu in agenda despre unde si ce trebuie sa fac. Ca sa fac dimineata mai interesanta, merg pe alt drum spre sediul ONU. Am sperat sa transform drumul intr-o alta intamplare, dar nu s-a intamplat nimic iesit din comun, cu exceptia showurilor din subteran care continuau sa ma fascineze.

O noua zi in New York, mai exact in Brooklyn, pe geam aceeasi lipsa de priveliste, dar aveam zambetul pe buze. Aveam si eu o rutina. Laptopul prezent la datorie si Google Maps nu incetau sa ma uimeasca. Incepea prima zi de conferinta, asa ca trebuia sa aflu cum ajung la sediul ONU. Agenda si pixul ma asteptau langa pat. Linia de metrou, care imi statea la dispozitie la doar cinci minute de mers pe jos, avea legatura cu orice   

Am deschis ochii. Realizez ca m-am trezit prea devreme si mai este pana ma intalnesc cu restul grupului. Imi pregatesc lucrurile pentru a iesi din casa si ma uit in portofel, pentru a ma asigura ca am tot ce-mi trebuie. O cartela galbena s-ar uita inapoi la mine daca ar putea si m-ar intreba cat de bine stau cu memoria. Realizez ca acea privire imaginara si sfidatoare vine de la o cartela de metrou de care uitasem complet dupa   

Am deschis ochii, realizez ca asta va fi patul meu pentru urmatoarele doua saptamani si ca e confortabil. Mai arunc un ochi pe geam, nimic spectaculos. Din obisnuinta deschid laptopul si imi aduc aminte ca am un plan pentru acea zi. Sa verific cartierul, sa aflu ce am in zona si de unde pot sa ma aprovizionez.

Charles Ottley, vedeta postului de televiziune Travel Channel s-a intors in Maramures pentru a realiza un nou film documentar „White Carpathia”. Gazeta de Maramures a aflat o serie de picanterii din timpul filmarilor, dar si cum a fost tratat regeste englezul care a venit in judetul nostru parca intr-un maraton documentaristic.

Secunda doi – lipseste un bagaj. Secunda trei, fluturii de panica i-au nastere in stomac. Secunda patru, realizarea faptului ca ai ajuns dupa 10 ore de zbor si multe altele pierdute prin aeropoarte, in New York. Momentul asteptat, gandit si pregatit cu luni inainte, moment care te face sa realizezi ce mica este lumea si ce poti realiza daca se iveste ocazia, furat de un eveniment banal. Secundele ce au urmat nu mai conteaza,