Editorial

Nu intotdeauna oamenii sunt ceea ce par a fi. Viata publica abunda de astfel de exemple.

Brusc, copacii au inflorit. Un fenomen obisnuit, dar spectaculos de care ma mir in fiecare an, la inceputul primaverii. Avem in fata blocului o zona verde destul de generoasa, un parculet cu mai multi copaci si multe banci.

In lumea pacatului, perfec­tiunea nu se incheaga. Se cuvine asadar sa avem un nou ideal: idealul nostru sa nu fie perfectiunea - generatoare de bai de sange, opresiune, intole­ranta, inchisori, torturi si lagare -, ci dimpotriva, imperfectiunea. Sa recunoastem ca, lumeste, suntem limitati si sa tindem cu toata puterea spre o imperfectiune cat mai putin rea, singura cu putinta aici.

Cea mai importanta amintire din copilarie se leaga de comunism si colectivism. Intreaga propaganda in jurul acestor idei a creat multora o stare de respingere a tuturor ismelor si, pe cale de consecinta, era greu sa intelegem ca tot ce exista se orga­nizeaza ca sisteme si poate fi cunoscut doar „imbracat” in aceasta haina de pedagogie sociala. Altfel spus, traim intr-o lume a ismelor si fara acestea viata nu poate fi   

De cele mai multe ori, ajunsi pe culmile desavarsirii, in lupta dreapta cu duhurile rautatii, Sfintii nevoitori s-au simtit adesea panditi de un nou pericol: lauda celor din jur, ceea ce am numi cu un cuvant mai modern, popularitatea.

Piotr Ilici Ceaikovski, celebrul compozitor rus este autorul, printre altele, a baletului „Lacul lebedelor”. Libretul baletului (in 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute si a fost pus in scena pentru prima data in 1877 in Moscova, la renumitul Teatru Bolshoi, coregraf fiind Julius Reisinger, avand ca sursa de inspiratie o veche legenda rusa (dupa altii, o legenda germana, daca judecam dupa numele personajelor   

(partea a doua)

Un domn parlamentar, chinuit fiind de metafizica rutiera, a nascocit o idee fulminanta pentru poporul sau. Nici mai mult, nici mai putin, decat sa-i imbete pe alegatorii sai cu apa chioara platita tocmai din banii acestora.

Un prieten venit de departe a dorit sa vada Baia Mare, un oras pe care l-a mai vazut in urma cu ceva ani. Am fost prin centru, apoi in celalalt centru si pe ma­rile bulevarde, prin magazine.

Motto: „Greselile politicianului sunt crime, caci in urma lor sufera milioane de oameni nevinovati, se impiedica dezvoltarea unei tari intregi si se impiedica, pentru zeci de ani inainte, viitorul ei.” - Mihai Eminescu

Finalul de an ’89 a insemnat pentru multi romani o „iesire din labirint”. Sub zodia marilor libertati, mult ravnite, mult visate, nici n-am reali­zat ca, in fapt, am intrat in noi labirin­turi, unele mult mai intortocheate si cu iesirile bine ascunse. O dimen­siune labirintica viza viata noastra ca natie, in noile conditii de context international, prin destructurarea fostei Uniuni Sovietice.