Editorial

Am fost la Ferma Zootehnica pentru a vedea si fotografia vizita lui Marcel Ciolacu.

Nu stiu daca ne mai cautam brand de tara, insa cel mai potrivit ar fi „Romania, tara in care plangi, pana te apuca rasul”.

• 13 iunie 1991. Primeste Bun de tipar la Editura Dacia din Cluj-Napoca lucrarea Institutii medievale romanesti. Adunarile cneziale si nobiliare (boieresti) din Transilvania in secolele XIV-XVI de Ioan-Aurel Pop (256 p. + ilustratii).

V.M.: Trebuia sa nu intram in hora asta? Avem vreo sansa de scapare ? Neagu Djuvara: Nu, niciuna. Dimpotriva.

Atunci cand ascultam pericopa evanghelica din Duminica a 15-a dupa Rusalii, in care ni se spune despre carturarul care a venit la Hristos, ispitindu-L despre cea mai mare porunca din Lege, putem fi tentati sa credem ca este vorba de doua porunci sau despre o porunca alcatuita in doua parti distincte.

A fost o data o echipa denumita „de aur”. Era condusa de un sef care spunea ca are echipa cea mai tare din parcare.

Dupa mine, una dintre cauzele atrocitatilor din comunism a fost „inversarea polilor de valori”.

• Decembrie 1975. Marele desenator Vasile Kazar, profesor de arte plastice la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, este onorat cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei RSR. Fusese distins in anul 1955 cu Premiul de Stat, in 1965 cu Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru intreaga activitate, iar in 1973 cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a.

„Din pacate, Europa de maine va apartine arabilor si tiganilor. ”

Intelegerea celor inalte si sfinte a fost intotdeauna greu de patruns de catre oamenii de rand, din cauza slabiciunilor si neputintelor acestora.

Intrebare: Integrarea economica a unor tari este benefica in masura in care implica posibilitatea ca pietele sa-si joace rolul reglator specific, fara interferenta „artificiala” a statelor. Asa se intampla in realitate?