Editorial

In fiecare zi a calendarului Bisericii, se praznuiesc unul sau mai multi sfinti. Insa, in prima Duminica de dupa Rusalii ii cinstim pe toti sfintii, cunoscuti si necu­noscuti.

(ultima parte)

E duminica cea mare a Rusaliilor. Ziua e foarte insorita iar verdele padu­rii e inca crud si covarsitor prin fru­musetea lui. Se aud, cu rezonanta divina, clo­potele bisericii ce vestesc pogorarea Sfantului Duh.

Ne spune Gabriel Liiceanu ca Emil Cioran a fost un ipohondru care si-a pan­dit sistematic bolile, s-a informat asu­pra lor, s-a suspectat mereu si s-a ingrijit cu mare atentie, a devenit competent in di­fe­rite afectiuni si a avut voluptatea de a imparti diferite sfaturi medicale celor din jur.

Am scris la rubrica mea de saptamana trecuta un material despre o extindere incredibila intr-un bloc de pe bulevardul Bucuresti, inainte de sensul giratoriu de la Semiluna. Acolo, un tip cu simt antreprenorial foarte dezvoltat a ridicat o hardughie taman pe cel mai circulat bulevard al orasului, un fel de fudulie de genul „cine mi-s eu!”.

Prin parcuri, la rand la magazin, pe strada, ii auzi mereu: „copiii din ziua de azi”. Acelasi ton apasat, aceleasi sprancene ridicate, aceeasi atitudine atotstiutoare. Copiii da, sunt cei din generatia de „azi”.

Mi-e prieten Adam Pusloji, dar mai prie­tene poeziile sale! Mi-e prieten Vasile Dancu, editorul de la „Școala Arde­leana”, dar mai prieten siragul sau de ganduri bune prin care ne aduce in fata valori marcate de pecetea vredniciei!

Aproape tot ce citesc sau ascult/vad, cu privire la aproape ORICE domeniu de activitate sau al vietii sociale, pare o suma de monologuri compilate din filme ori piese diferite. Exista insa si un numitor comun: toti „vorbesc” tare, raspicat si foarte siguri pe ei de parca ar fi dat peste filonul adevarului si continua cu obsti­natie, chiar daca sentimentul general, inclusiv al celui care incearca sa te abureasca, este ca    

Pentru ca ne aflam intr-o zi de po­menire generala a celor trecuti in vesnicie, sambata mosilor de vara, este potrivit sa vorbim despre grija de cei morti prin iertarea si pomenirea lor.

(partea a patra)

Europa are multe orase fermecatoare, dar putine care sa-mi fi trezit nostalgii si doruri puternice de revedere. Iubitor mare de plaiuri natale, rareori am simtit nevoia sa revin pe vreun taram strain, chiar daca mi-a placut acolo, candva.