Editorial

Situatia in mineritul maramuresean este sublima, dar lipseste cu desavarsire. Adica, de prin 2009, de cand a intrat in insolventa, Compania nordului traieste din vanzari de active sau pirite si din ce mai primeste de la stat. Chestia asta e greu de inteles. Tii o Companie ce ar putea lucra, ar putea produce, asa… in insolventa, una din inventiile financiare prin care nu mai platesti nimic, nu mai ai penalizari… timpul   

Noi, romanii, „avem, se pare, ne­fericita capacitate de a pune un gratar cu mititei pe orice golgota”, cum spunea Octavian Paler. Ne manjim singuri istoria, demnitatea, onoarea si memoria. Ne distrugem miturile. Suntem un fel de Don Quijote intors.

Am mai avut si o alta varianta de titlu. „100 de ani impreuna cu noi insine”! Ar fi fost un titlu care sa „traduca” o proiectie interesanta in trecut, pornind de la realitatile contemporane. O enciclopedie a personalitatilor este cea mai frumoasa formula de etalare a biografismului intr-o cercetare.

Mi-am propus sa incep editorialul apeland la cuvantul Mantuitorului Hristos: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvantul Meu nu va trece.”

(partea a doua)

Inchiderea scolilor pe motiv de prea multa nea nu e altceva decat expresia fugii si neputintei.

Asa a fost sa fie inceputul noului an. Un nou inceput! Redactia minunatului nostru sapta­ma­nal are o noua redactie. Pe bulevardul Unirii, fata in fata cu minunata noastra Catedrala.

In februarie se implinesc 100 de ani de la moartea marelui patriot Gheorghe Pop de Basesti. De la un capat la altul, viata si biografia lui reprezinta un model de onoare, curaj si jertfa. Sunt multe, extrem de multe exemple despre cum a inteles Gheorghe Pop de Basesti misiunea si menirea sa.

Am fi putut sa botezam lucrarea noastra si cu titlul „Maramures. 100 de chipuri din Icoana Centenarului”. Cand oscilezi, insa, intre mai multe variante, foarte bune toate, iese mai mult in evidenta „calitatea” simplitatii. Asa incat am mers pe varianta de fata, chiar daca, prin aceasta cercetare, in fapt, noi am asezat Centenarul Marii Uniri chiar in icoana.

Continuand pe Ioan Botezatorul, care isi sfarsea destinul profetic si invatatoresc prin chemarea la pocainta, Mantuitorul Hristos va incepe si El prin a propovadui pocainta si a vesti Imparatia cerurilor. Despre aceasta va vorbi mereu, sub diferite forme, in decursul celor trei ani cat a propovaduit.

(prima parte)