Editorial

(partea a patra)

Eurostat a dat publicitatii o statistica care confirma oficial ceea ce simteam cu totii pe pielea noastra. Suntem tara cu cea mai infima alocatie financiara de ingrijire a sanatatii pe cap de locuitor din Europa. Mai jos chiar si decat Bulgaria si Letonia.

Am crezut ca avem de tate si pantru tati, da’ nu-i chiar asa. Cativa parla­men­tari pesedisti, ca acolo-i inteli­ghen­tia natiei foarte concentrata, au ajuns la concluzia ca musai ne trebe o armata paralela cu asta de-o avem acu­ma si care, bag de sama, nu-i bugata. Noua si vajnica armie pesedista ar ur­ma sa se numeasca Garda Civica si sa fie subordonata primarilor, la nivel lo­cal, si prefectilor, la nivel judetean.   

Am asistat la o discutie fara sfarsit pe tema drumurilor, a Aeroportului si altor subiecte de mare interes. Cei care discutau, politicieni, nu din ca­tegoria liderilor ci din randul 3 sau 4. Categoria celor care nu vor ajunge niciodata lideri, ci vor fi in plutonul celor care aproba, voteaza orice prostie doar pentru ca asa spune un lider.

„Cand oamenii nu vor mai avea nimic sfant, vom trai in iad”. Suna alarmant, dar e din ce in ce mai adevarat. Strabunica mea, care a traversat doua secole, doua razboaie, o revolutie si trei dictaturi imi spunea mereu ca vremurile de azi, postdecembriste sunt cele mai bune din

Ca „scriitor de ziar”, zis in toate vremu­rile „gazetar” sau „jurnalist”, m-am format in timp, incepand cu iulie 1972. Mi s-a imprimat un stil la care mi-e foarte greu sa renunt, iar cand o fac, am nevoie de exercitii preparative serioase. In calitate de „cititor de ziar”, aplic regula de aur a parcurgerii presei, pe care am gasit-o la cei mai mari analisti contemporani americani si europeni.

Știm cu totii cat si cum ne folosim creierele, cat de departe de potentialul lor maxim suntem. Facem multe confuzii, uitam, predictiile noastre sunt sarace iar majoritatea deciziilor sunt emotionale asadar, oameni fiind, suntem supusi greselilor. Este deci imposibil, chiar si statistic, sa avem intotdeauna dreptate.

A fi egoist inseamna a trai numai pentru tine. Egocentrismul inseamna constiinta pacatoasa de a te crede pe tine centrul universului sau intr-un limbaj romanesc: „buricul pamantului”, sa crezi ca totul se invarte in jurul tau, sa crezi ca toti oa­menii iti datoreaza tie totul, si lor, tu nu le datorezi nimic. Sa crezi ca tu esti cel mai important, cel mai inzestrat, cel mai frumos, cel mai destept si cel mai iubit.

(partea a treia)

Nu e vorba despre animalele care traiesc toata viata in padure si pe care nu o de­ranjeaza sau distrug, dimpo­triva, o com­pleteaza intr-o armonie dumnezeiasca.

S-a terminat sesiunea de toamna a baca­laureatului in care aia care n-au trecut examenele au mai avut o sansa. Coin­cidenta face ca, imediat dupa aceasta fortare intelectuala majora a tinerilor de mare viitor in Romania, sa inceapa noua sesiune parlamentara. E posibil ca unii dintre parlamentari sa fi participat si la sesiunea asta cu bacul si, scapati de grija examenelor, sa poata scrie de-acuma legi minunate, de care-i