Editorial

Exista un fel cu totul deosebit de oameni si de povesti fabuloase care se tes in jurul pustniciei lor.

Io nu prea pricep de ce toata lumea are treaba cu tacerea si vrea s-o rupa. Ca asta vad ca se intampla. Tate ziarele au pa tate paginile titluri care ne anunta ca tot felul de personulitati nationale, locale ori batar comunale rup tacerea. Par de-un egzamplu, Denisa Manelista rupe tacerea si ne spune ca e beteaga, de care boala nu se precizeaza. Io nici n-am stiut ca traieste pe lumea asta cineva cu numele asta de cacao, pana   

Povestea Drusal continua in perioada care urmeaza deoarece, in Consiliul Local, bastanii gunoaielor baimarene nu au avut castig de cauza. Consilierii nu au fost de acord cu plata taxei de me­diu de catre cetateni. Un pas bun care sper sa ramana asa. Sefii Drusal au plecat fara sa spuna ceva, ceea ce inseamna ca au un plan B.

Daca furi idei esti plagiator, daca furi valori si principii esti un biet imitator, dar daca furi identitatea altora, ca neam, nu mai esti. Am citit, intrigata, cum, in preajma centenarului Marii Uniri, blonda primarita a capitalei isi doreste statuia fostului presedinte american Ronald Reagan in centrul Bucurestiului si asta dupa o alta pro­punere controversata: statuia printului Rainier al III-lea de Monaco.

Pe linia de orizont cultural al neamului romanesc pot fi distinse la scara istoriei vetre de vietuire nationala exemplara si ilustre figuri ce isi insotesc cu multa vrednicie rodirile de suflet. Gandul ma duce in aceste clipe la Blaj, asezarea de confluenta a unor cursuri de ape si rauri de lacrimi, ce si-a pecetluit lucrarea cea inalta de emancipare prin fapte excep­tionale, sporind cu asupra de masura zes­trea unui popor   

„In my life, I have given a fuck about many people and many things. I have also NOT given a fuck about many people and many things. And those fucks I have NOT given have made all the difference”. (M. Manson - The Subtle Art of Not Giving a Fuck: A Counterintuitive Guide to Living A Good Life)

Un tropar din imnografia Bisericii noastre le numeste pe femeile mironosite „uce­nitele Domnului”. Este un titlu ce li se cuvine pe drept, pentru fidelitatea lor fata de Invatatorul, o fidelitate nu numai pana la moarte, ci chiar si dincolo de moarte. Sfantul Simeon Noul Teolog spunea ca adevaratul ucenic nu se leapada de invatatorul si parintele sau duhovni­cesc, chiar daca acesta ar fi hulit si prigonit de toata lumea.   

(partea a doua)

Desi trebuia sa fie primavara, in sensul cel mai solar si vegetal al cuvantului, iata ca proverbiala zapada a mieilor si frigul inca dau tonul zilelor lui aprilie tarziu si indeosebi a noptilor.

Mare scandal, mare, din cauza de Ilie Nastase, care e spurcat la gura, misogin, rasist, dupa parerea Serenei Williams, si mare iubitor de animale, daca e s-o credem pe o fosta jucatoare de tenis bel­gianca, pe care Nasty a facut-o vaca. Mai nou, Ilie le-a injurat pe britanice, ju­catoare, antrenoare, jurnaliste, nu con­teaza, care sunt, in opinia lui Ilie, curve, proaste si cretine.

Dintr-o intamplare, zilele trecute m-am aflat in partea de sud a tarii, cu niscai probleme personale. O zona in care nu am fost niciodata. Am plecat de acasa pe vreme buna, soarele zambea prietenos pe un cer albastru de metil, iar coloana de mercur indica in termometru o atmosfera placuta, de primavara autentica. Nici nu am luat haine groase.