Editorial

A fost o iarna de poveste. Cel putin pana acum. Zapezi ca pe vremuri, frig tamaduitor si Craciunul cu natura ancestrala.

Ce se poate scrie la sfarsit de an? In mod normal ar trebui sa faci un fel de bilant al anului care se termina in curand. Apoi, ar trebui sa te pre­gatesti pentru cadouri. Si sa primesti si sa dai. Dar la ziar aceste reguli nu se prea potrivesc.

IPS Justinian iubea bradul de Cra­ciun, colindele si colindatorii, pentru ca insusi sufletul lui era asemeni Craciunului: curat, luminos, plin de iubire si bucurie. Uneori statea o noapte intreaga ca sa admire pomul de iarna din resedinta Episcopala si sa culeaga bomboanele de ciocolata de pe crengile mai joase.

Eventualele omisiuni (din lista, din informatii de multe ori controversate) si posibilele erori considerati-le, va rugam, omenesti imperfectiuni. Cele mai multe observatii ce ne vor biciui de aici inainte vor viza si pe unii din cei 100, care dupa opinia unor cititori n-ar avea ce cauta intr-o astfel de istorie, dar si insasi lista din care lipsesc, prin efectul „sitei noastre de acasa”, multi oameni redutabili demni de   

Inconjurati de taine din afara, suntem tot atat de asaltati de taine si dinlauntru. Nu stim mai mult despre cele de aproape, decat despre cele de departe. Știm cate ceva. Uneori mai putin, alteori mai mult, insa niciodata totul.

Intrebare: Pentru economie si afaceri, finele de an este un moment prielnic pentru a se „numara bobocii” banilor din teschereaua firmelor. Ce se poate deduce din cifrele comunicate de Oficiul National al Registrului Comertului pe anul 2017?

Una din fascinatiile mele existentiale tine de traiul ancestral, cel fara de curent electric.

Mai este o saptamana de lucru dupa care vom intra in perioada sarbatorilor Craciunului si cele ale Anului nou. Vor fi multe zile libere, iar cei ce muncesc la stat vor avea o pauza lunga precum o zi de post. Mai demult nu eram de acord cu atatea zile de repaus. Dupa acest mini concediu fortat e greu sa revii la capacitatea obisnuita, la munca.

Arhimandritul Ioachim Tomoioaga spunea recent, la un concert de colin­de, ca, de Craciun si de marile sarba­tori, ne preocupam doar de forme, uitand esentialul. E ca si cum, de ziua de nastere a cuiva ne-am aduna cu totii la o petrecere, ne-am face cadouri unii altora, dar am uita de sarbatorit: Hristos.

Revenind la explicatiunile pe care le consider necesare pentru intelegerea deplina a acestui demers, voi adauga si faptul ca daca institutia noastra – Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” Baia Mare – are ca preo­cupari fundamentale „cunoasterea” si „oferirea de informatii”, atunci cercetarile biblioteconomice si bibliografice, care se folosesc de matricele functionale ale biografismului, sunt chiar o obligatie   

Tema Imparatiei cerurilor a fost abordata de multe ori in vremea activitatii de propovaduire a Mantuitorului Iisus Hristos. Ce este? Unde este? Cum este? Erau intrebari pe care ascultatorii Lui le puneau cu siguranta, intrucat doreau sa stie cu mai multa precizie ce anume in­telegea Hristos prin aceste doua cuvinte. In chip simplu, era limpede ca era vorba de viata de dincolo, de o Imparatie, de o lume care exista in Cer,