Ștergerea prafului uitării de pe opera, activitatea și viața fierbinte a lui Ioan Alexandru la un sfert de veac de la apusul său fizic

                                                                                                                                    Dr. Ion Petrovai

„Târziu, târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată” zice omul din popor când unele lucruri nu sunt împlinite cum se cuvine. După ce l-am evocat, din când în când, ca trecător pe meleagurile Maramureșului Voievodal, în cadrul activităților organizate de Cenaclul de cultură și artă „Mihai Eminescu” din Petrova Maramureșului la Manifestările Eminescu din 15 ianuarie 2023, am realizat o expoziție de fotografii cu Ioan Alexandru în Maramureșul Voievodal.

Cu acest prilej, marele iubitor de Maramureș a fost evocat de persoane care l-au cunoscut și l-au găzduit pe meleagurile maramureșene. Dintre aceștia au vorbit la manifestare protopopul de Vișeu Grigore Andreica, preoții Isidor Berbecaru și Mihai Cosma, profesorii Măricuța Petrovai, Ilie Gherheș și Ion Petrovai, arhitectul Dorel Cordoș și ing. Eugen Châlinicean. Toți și-au mărturisit bucuria  și onoarea de a-l cunoaște, dialogând cu Ioan Alexandru.

În cadrul manifestării complexe Convorbiri culturale din 15 iunie 2024, grupul cultural „Noblețea marginii” din Petrova Maramureșului și-a propus un parastas pentru Ioan Alexandru în ziua morții sale din anul 2024, care a fost 16 septembrie, anul 2000. Întâlnirea de la Mănăstirea Nicula, unde este înmormântat Ioan Alexandru, urma să fie și un moment de pregătire a marcării unui sfert de veac în anul 2025 de la trecerea la cele veșnice a celui pomenit creștinește, la 16 septembrie 2024.

Fără nicio opreliște, am fixat deplasarea la Mănăstirea Nicula în 16 septembrie 2024 și, prin părintele profesor Ioan Bizău, am înștiințat de intenția grupului petrovean Mănăstirea Nicula și pe Înaltul Andrei pe care l-am auzit în repetate rânduri recitând, în cuvintele de învățătură, poezii de Ioan Alexandru. Pentru a ajunge la timp la parastas, acesta a fost fixat la ora 12.00 al zilei menționate și toți cei din Maramureșul Voievodal au ajuns la destinație la ora 11.00. Lor li s-au alăturat arădenii Ioan Draga și  Eugen Châlinicean iar la ora fixată a sosit și Înaltul Andrei și a săvârșit parastasul programat în prezenta a 14 credincioși.

După rugăciuni, ne-am retras în Aula Centrului de Conferințe și Studii Patristice „Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” al Mănăstirii Nicula, iar o parte dintre cei prezenți l-au evocat pe cel pentru care ne-am rugat cu toții, iar grupul petrovean a prezentat starețului mănăstirii proiectul maramureșean privindu-l pe Ioan Alexandru. Părintele stareț n-a dat curs opiniilor exprimate și planului prezentat, dar a omenit ca gazdă pe cei prezenți cu o masă de toată lauda. După cum se zice în Marmația, am avut: „O marsă și-o vinită, nici pomană, nici plătită”.

Crezând în proiectul nostru, l-am prezentat oral, în 27 decembrie 2024, la instalarea noului stareț al Mănăstirii Nicula, arhimandritul Iustin Miron, și am stăruit apoi pe lângă Sfinția Sa până ce în anul 2025 s-a fixat parastasul pentru Ioan Alexandru în ziua înmormântării sale - 23 septembrie 2025. În timpul evocării, a fost prezentată istoria proiectului și i s-a dat citire, iar mulți dintre cei care l-au audiat au avut cuvinte de apreciere la adresa acestuia.

Repere pentru repunerea în circuitul cultural-național a lui Ioan Alexandru

Ceea ce este cimitirul Bellu din București pentru Mihai Eminescu credem că trebuie să fie Mănăstirea Nicula pentru Ioan Alexandru. Pentru împlinirea proiectului, socotim că trebuie avute în vedere câteva lucruri esențiale cărora se pot adăuga alte inițiative sau demersuri.

I. Ce poate oferi Mănăstirea Nicula ca parteneră în proiect ? (Răspunsul îl poate da starețul).

Se impune punerea la dispoziție a unui spațiu pentru realizarea unui „Memorial Ioan Alexandru” care să adăpostească tot ce s-a publicat de către poet, eseist și traducător și cât mai multe tipărituri despre acesta, fotografii, filme, benzi și înregistrări audio, lucrări plastice și orice alt lucru care spune ceva despre cel omagiat.

II. Actualizarea unor proiecte editoriale care au existat în cultura română, precum:

-          L-au cunoscut pe…(Ioan Alexandru);

-          (scriitorul Ioan Alexandru) contemporanul nostru;

-          Pe urmele lui… …(Ioan Alexandru).

III. Având în posesie un fond documentar Ioan Alexandru, Mănăstirea Nicula poate colabora cu universitățile din România care au facultăți sau secții de filologie și teologie ca acestea să-și îndemne absolvenții sau masteranzii să realizeze lucrări de licență, disertații de masterat și teze de doctorat.

IV. Repunerea în circuitul cultural-național a operei și activității complexe a lui Ioan Alexandru și prin alte acțiuni, precum:

-          Reeditarea operei pe segmente tematice, în volume cu paginație redusã, pentru a fi accesibile ca preț tuturor iubitorilor de Bine, Adevãr și Frumos;

-          Propunerea unor instituții care sã poarte numele lui Ioan Alexandru și denumiri de strãzi în unități administrativ-teritoriale prin care a trecut poetul;

-          Concursuri de poezie, eseuri și traduceri sau de artã plasticã care sã ilustreze textele poetului;

-          Tabere de studiu la Mãnãstirea Nicula pentru elevi, studenți și cercetãtori științifici profesioniști;

-          Realizarea unor busturi sau lucrãri plastice pe meleagurile pe unde l-au purtat pașii pe Ioan Alexandru.

V. Constituirea Fundației „Ioan Alexandru” în parteneriat cu familia poetului.

Toate cele propuse să fie susținute de Mănăstirea Nicula cu sprijinul unor instituții sau persoane particulare. În acest fel, Mănăstirea Nicula ar putea realiza chiar și un „Centru de cercetări Ioan Alexandru” care ar avea menirea să pună în valoare opera și inițiativele acestei personalități a culturii române. Ceea ce se face la Rohia pentru și prin Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae de la Rohia), la  Putna pentru și prin Zoe Dumitrescu-Bușulenga (maica Benedicta), se poate și se cade să se realizeze și la Nicula pentru și prin Ioan Alexandru. 

Mănăstirea Nicula, 16 septembrie 2024

Grupul cultural „Noblețea marginii” Petrova, Maramureș, România:

Coordonator: Prof. dr. Ion Petrovai, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Membri: Arhitect Dorel Cordoș, prof. univ. dr. Ștefan Marinca, Preot conf. univ. dr. Ioan Bizău,          General conf. univ. dr. Alexandru Leordean, lector univ. dr. Ilie Gherheș, artist plastic Ioan Borlean, artist plastic Ioan Pop Vereta, jurist Gheorghe Botiș, prof. gr. I Măricuța Petrovai, prof. gr. I Mihaela-Cristina Gherheș

Cu toate că proiectul n-a fost salutat de Mănăstirea Nicula, grupul petrovean s-a îndârjit să lupte pentru împlinirea dezideratelor sale și l-a delegat pe domnul inginer Eugen Châlinicean să contacteze familia poetului și să-i facă cunoscut proiectul maramureșean. S-a reluat legătura cu Mănăstirea Nicula unde a fost instalat ca stareț părintele arhimandrit Iustin Miron și, după convorbiri în mai multe rânduri cu reprezentanții grupului cultural „Noblețea marginii” din Petrova Maramureșului, s-a fixat omagierea lui Ioan Alexandru în 23 septembrie 2025, zi în care se împlineau 25 de ani de ani de la înmormântarea sa în cimitirul Mănăstirii Nicula.  

„De dincolo de lumină venind

  Și niciodată poposind

  Un răsărit ce nu se mai termină

  Lumină lină din lumină.”

La 25 de ani de la trecerea la viața cea veșnică, pe care cu dor și dragoste a conturat-o adesea prin versuri, ne întâlnim spre a-l întâlni pe poetul IOAN ALEXANDRU.

Smerit, aproape de umbra pădurii, trupul așteaptă taina acea mare a Învierii celei de obște în cimitirul Mănăstirii Nicula. Însă sufletul său este viu, iar o parte din el ne-a dăruit nouă generațiile ce îi vor urma, prin poeziile și scrierile sale. 

Suntem invitați toți cei care l-am cunoscut, direct sau indirect, l-am apreciat sau care încă  nu l-am descoperit cu adevărat marți, pe 23 SEPTEMBRIE, de la ora 11.00, la Mănăstirea Nicula, la reîntâlnirea cu marele poet. În mijlocul nostru se va afla și Înaltpreasfințitul Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sătmarului care va sluji, împreună cu un sobor de preoți, slujba parastasului. Apoi, în Aula Centrului de Studii Patristice a mănăstirii, va avea loc evocarea poetului.

„Unde sunt cei care nu mai sunt?

 s-au ascuns în lumina Celui nepătruns...”

Asemenea Grupului cultural „Noblețea marginii” Petrova, Maramureș, au răspuns invitației preot conf. univ. dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” București, preot Ioan Pintea - directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, preot Ioan Morar - președintele Despărțământului ASTRA „Ioan Alexendru” Gherla, preot Nicolae Tănase - Valea Plopului, Prahova - președintele Fundației „Pro-vita Brâncoveanu”, Romeo Moșoiu - consilier în Departamentul Cultelor, fiii poetului Ioachim și Ruth Elena și mulți alții, numărând peste 70 de participanți.

Preot conf. univ. dr. Ioan Bizău de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca a propus ca moderator pe părintele Ioan Pintea, iar în prezidiu a invitat să i se alăture Dorel Cordoș, Gheorghe Holdea, Romeo Moșoiu și Ioachim Alexandru. 

Ordinea în care s-a luat cuvântul este cea în care vom relata cele audiate. Moderatorul Ioan Pintea a anunțat din prezidiu că a primit o nobilă ascultare de la părintele Ioan Bizău să modereze evocarea programată cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la trecerea la cele veșnice a poetului Ioan Alexandru care a fost și un valoros traducător, precum și un sensibil eseist, iar în ceea ce privește credința, un mare mărturisitor.

După ce și-a exprimat bucuria că Mănăstirea Nicula cunoaște un nou suflu, prin noul stareț venit, încununat de mari izbânzi la Oașa, dă cuvântul preotului Gheorghe Holdea, îndemnându-l să ne facă să uităm denigratorii lui Ioan Alexandru, precum Ion Caraion.

Preotul Gheorghe Holdea: „Propun ca fiecare dintre noi să spună aici o poveste trăită alături de Ioan Alexandru, omul care ne-a uimit vorbind despre Octavian Goga sau citind versuri astfel că după trei ore nu ne săturam să-l ascultăm. Pentru astfel de împrejurare se afla printre noi și Înaltul Antonie Plămădeală care după ce l-a ascultat pe poet, a precizat că poetul este un înger, iar Ioan Alexandru este un poet. Eu cred că teologia trebuie să ajungă de la starea de doxologie, la cea de imn. Ioan Alexandru era un poet imnic și un predicator desăvârșit. Cine-l auzea nu putea să nu-l agreeze. Nu avem preoți predicatori ca Ioan Alexandru. Poate doar părintele Galeriu îl egalează. Cum spunea aseară arhitectul Dorel Cordoș, nu puteai să pleci de lângă el, deoarece cuvântul său ne lumina. Nimeni nu pleca nemulțumit după ce-l asculta pe poet. Securitatea, după cum rezultă din documentele ei, îl socotea un exaltat. În vremea tinereții noastre, cu toate greutățile vremii, eram mai luminați. Ni se verifica identitatea, caietul studențesc, dar nu ne temeam că vom fi trași la răspundere. Îmi amintesc că Nicolae Steinhardt venea la unele dintre cursurile lui Ioan Alexandru, fiindcă acesta avea talent de predicator. Îmi aduc aminte cum la Moisei, în Maramureș, poetul a predicat o oră, iar la elogiul lui adus Maicii Domnului, plângeau pomii și iarba ascultându-l, iar ascultătorilor, fără voia lor, le curgeau lacrimile șiroi. Ca om politic i se datorează introducerea religiei în școala românească. Eram profesor la Seminarul Teologic din Buzău și l-am invitat pe Ioan Alexandru să-l evocăm pe Dumitru Stăniloaie, care trăia. După trecerea lui Ioan Alexandru la cele veșnice, cel mai frumos a vorbit despre el părintele Galeriu. Pentru darul pe care ni l-a făcut Dumnezeu nouă și ortodoxiei românești, trebuie să-i mulțumim Domnului”.

Pentru a dovedi că își merită statutul de moderator, preotul Ioan Pintea a vorbit asistenței despre reeditarea volumului „Imnele Transilvaniei” de Ioan Alexandru care are în anexă și un interviu cu poetul, pe care acesta i l-a dictat „cu ochii închiși”, fiindcă vorbea sub puterea Duhului Sfânt. S-a arătat mândru că are scrisori de la Ioan Alexandru care a conferențiat la Bistrița, că știe că unii critici îi reproșează poetului că predică în poezie, își amintește despre poemele publicate în revistele „Luceafărul” și „Tribuna”, considerând că în textul intitulat „Din gol în gol” cititorul poate găsi toate temele care se mișcă în poezia lui Ioan Alexandru. În „epistolarul cu Justinian al Maramureșului și Sătmarului, putem constata cum poetul și-a găsit drumul propriu”. Moderatorul își amintește despre corespondența sa cu părintele Nicolae de la Rohia, pe unde a trecut și Ioan Alexandru și unde a văzut o impresionantă bibliotecă. Poetul Ioan Pintea consideră că „Mircea Iorgulescu este criticul care l-a înțeles cel mai bine pe poet, imnografia sa, considerând că Ioan Alexandru este tot atât de valoros ca poet ca și când era Ioan Alexandru”.

După aceste mărturisiri și considerații, moderatorul a dat cuvântul arhitectului Dorel Cordoș, unul dintre marii promotori de astăzi ai arhitecturii bisericești. Acesta a mărturisit: „Nu am la mine cuvintele cum au poeții și scriitorii, dar voi încerca să fac o mărturisire despre apropierea mea de Ioan Alexandru. Întâlnirea cu poetul a fost precedată de un dar pe care mi l-a făcut părintele Galeriu, o cărticică de cateheză. La întâlnirea cu Ioan Alexandru am aflat că apa bună nu se bea decât în apropierea izvorului. Trăiam într-o lume plină de bulversări. Pentru a ne găsi pe noi, ne-am apropiat de poet și ne-am dus la universitatea la care ținea cursuri. Vorbind, predicatorul a făcut pe unii din sală să tresară ca speriați, fiindcă ei nu înțelegeau că cel care cuvânta nu vorbea el, ci cuvânta Sfântul Duh. Ioan Alexandru m-a introdus în atmosfera biblică și pot afirma că o parte de zidire în mine îi aparține, ca și părintelui Galeriu. Acest om, Ioan Alexandru, a avut capacitatea de a aduna în jurul său tineri de diferite confesiuni religioase. Datorită lui am ajuns la Sâmbăta de Sus și în Maramureș, căutând spații în care să mă regăsesc. Noi, arhitecții, vorbim prin pietrele noastre și spațiile dintre ele. Ioan Alexandru m-a făcut să fiu uman, om liber și nu m-am dus peste hotare să mă regăsesc ca și creator. Vă îndemn să dăm curs unei inițiative și să realizăm o fundație, ca la Rohia, unde există Fundația «Nicolae Steinhardt». În vremea noastră, ca în alte vremuri, stareții fac lucruri importante care îi fac pe unii să se întrebe: de unde atâția bani pentru construcții? Întrebări de acest fel aparțin cârcotașilor, credința cristalizată în mine de Ioan Alexandru m-a făcut să mă apropii de izvoarele arhitecturii, dând de meșterii care dau mesaje prin lucrările lor, iar eu am putut să descifrez arhitectura tradițională cu mintea pe care mi-a luminat-o Ioan Alexandru și părintele Galeriu. Astfel am ajuns la zicerile cărților sfinte că fiecare popor va veni cu slava lui în fața lui Dumnezeu”.

Moderatorul Ioan Pintea a salutat propunerea domnului arhitect Dorel Cordoș și a precizat că, dacă familia se alătură inițiativei, ea se poate realiza. Apoi a ținut să precizeze că noi trebuie să învățăm de la marile personalități care au trudit pentru impunerea în cultura română a lui Ioan Alexandru și l-a nominalizat pe universitarul timișorean Alexandru Ruja care, sprijinit de fostul președinte al Academiei Române, Eugen Simion, a realizat integrala Ioan Alexandru. „Nu trebuie uitat faptul că Ion Pop a scris esențial despre Ioan Alexandru. Ca Dan C. Mihăescu, cel omagiat de noi l-a cunoscut pe filosoful german Heidelberg, împreună cu Nicolae Manolescu și Marin Sorescu, iar din generația lui Ioan Alexandru fac parte alți mari creatori, precum Ana Blandiana și Nichita Stănescu. Ideal ar fi să facem, aici, la Nicula, ce se face la Rohia, Putna și mai ales la Oașa”.

După cele spuse mai sus, moderatorul a dat cuvântul domnului Romeo Moșoiu care a mărturisit că l-a cunoscut pe Ioan Alexandru când poetul era într-o deplină colaborare cu părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului. „Ioan Alexandru a schimbat multe vieți de tineri atât înainte de 1989, cât și după Revoluție. Personal, am prins toate momentele evoluției societății românești până în prezent, începând cu 1990, când am început să activez în mișcarea studențească care a luat atunci un mare avânt. Prin elanul tineresc al tinerilor de atunci, s-au adus crucile de piatră din Piața Universității, din diferite părți ale României, unde stăteau nebăgate în seamă de oamenii acelor locuri. Creștinul Ioan Alexandru a vorbit ca nimeni altul tinerilor români despre ce semnifică crucile și cât de importante sunt ele în viața unui neam bulversat, cum era la acea vreme poporul român. Prin conferințe și ce a realizat cu părintele Tănase, creștinul Ioan Alexandru a făcut mult pentru societatea românească, implicându-se în comunitate. El, marele creștin, a adus pacea în Parlamentul României, cu crucea în mână, fiind un model de cetățean mare, mai înainte de a fi un mare poet. Toate acestea adunate consider că ar favoriza generația tânără să-l cunoască temeinic pe Ioan Alexandru. Ce se face la Oașa și Găbut este lăudabil și în modul cum s-a lucrat și se lucrează în acele locuri. Ar fi foarte bine să se acționeze de acum înainte și la Nicula, prin venirea părintelui stareț Iustin și a unora dintre ucenicii Sfinției Sale”.

Părintele Ioan Pintea a considerat că este foarte important ce a spus domnul Romeo Moșoiu, fiindcă prin acțiunile enumerate a argumentat că Ioan Alexandru este cunoscut azi mai mult ca un om civic decât ca mare poet și, fiind amintit părintele Nicolae Tănase, i-a dat cuvântul acestuia.

După ce a aprins o candelă pe masa prezidiului, părintele Tănase și-a început intervenția pomenindu-l pe Grigore Leșe care are mereu probleme cu microfoanele, care sunt „de la dracu, după cum funcționează, în anumite situații”. Ca să nu aibă probleme, n-a folosit amintitul device și a mărturisit liber că tot ce se face acum la Nicula este un început. „Dacă se continuă acest început, el va căpăta valoare. Unele persoane au zis aici că li s-a schimbat viața după ce l-au cunoscut pe Ioan Alexandru care a fost un mare mărturisitor înfipt în realitate. Un coleg de-al meu, înțelegând mersul vremii, după moartea lui Ceaușescu, a cutezat să-l dea jos de pe soclu pe Lenin. Acesta a ajuns să-și vadă visul împlinit. Dar sunt oameni care nu ajung să-și vadă împlinite proiectele. Vivaldi nu și-a auzit interpretate Anotimpurile. După 153 de ani, s-a descoperit manuscrisul și a impresionat, cum se cuvenea, să-l bucure și pe compozitor. Noi știm că sfinții ies la timp de unde sunt îngropați. Ideile lui Ioan Alexandru au fost considerate de unii excentrice, azi vedem câte lipsuri sunt în instituțiile statului și putem înțelege că Ioan Alexandru avea un duh profetic. Puțini știu că el avea și noroc cu doamna Ulvine care i-a descifrat manuscrisele. Îmi dăduse niște manuscrise să le public. A ajuns lângă computerul meu și s-a bucurat copilărește când le-a găsit, fiindcă uitase că mi le-a dat spre publicare. A făcut mătănii. Este impresionantă situația în care a avut la el crucea pe care a așezat-o în Parlamentul României. Avea un costum pe care nu-l îmbrăcase multă vreme și în buzunarul acestuia avea o cruce. În ziua în care au venit minerii în Parlamentul României, îmbrăcase costumul care avea crucea într-un buzunar și a băgat de seamă acest lucru doar în amintita instituție. A conștientizat că îi este utilă doar când au intrat minerii în instituția pentru care a fost ales de popor. N-a stat pe gânduri, a scos la vedere sfântul odor, a alungat cu el răzvrătiții și l-a așezat în locul în care este și în prezent. După ce ne-am cunoscut, s-a dus la Oslo și a adus de acolo un statut după care ne-am orientat când am constituit «Mișcarea Pro-Vita Brâncoveanu». Ioan Alexandru știa pentru ce a fost pedepsit Brâncoveanu de către turci. Aceștia au aflat că domnitorul român lupta să-și înmulțească neamul, chiar el a avut mulți copii. Despre viața din familia poetului doar Ioachim, aflat aici, poate să ne vorbească. Eu îl întrebam cum se descurcă cu exercițiile la vioară și-mi zicea: «Foarte greu, părinte! Este greu să fii copil de om mare, în Parlamentul României, poet și altele!». Acest ortodox convins și mare trăitor vestea ortodoxia și neoprotestanților. În anul 1991, când a fost în America și a primit o cană, după aceea i s-a spus: «Beți cu ea ce vreți, din ce aveți, vin sau otravă»”.

            La confesiunea părintelui din legendara vale a Plopului, moderatorul Ioan Pintea a ținut să puncteze: „Ortodoxia s-a zguduit puțin când Ioan Alexandru s-a dus în America și a dus în dar Biblia de la 1648”.

Apoi a dat cuvântul preotului profesor dr. Mihail Milea care a salutat pe cei prezenți cu salutul „Hristos a Înviat!” După ce a afirmat că: „Ioan Alexandru era o întreagă poezie”, a depănat amintiri de la Rohia cu Nicolae Steinhardt. A povestit o întâmplare cu Ioan Alexandru. Au întâlnit o cerșetoare și poetul s-a căutat de bani; dându-și seama că nu-i are, i-a spus acesteia că banii îi lipsesc, dar o îmbrățișează. A îmbrățișat-o, iar femeia a rămas ca paralizată de onoarea care i s-a făcut. A dat câteva informații despre deplasarea poetului în Japonia, unde a primit un mare premiu și a concluzionat: „Din rândul auditoriului prelegerilor lui Ioan Alexandru s-au ridicat mari mărturisitori ai credinței ortodoxe”.

După ce a felicitat vorbitorul că l-a imitat pe Ioan Alexandru cu salutul, a dat cuvântul unui subordonat al Domniei Sale care a prezentat o inedită revistă în care era omagiat în mod inedit poetul Ioan Alexandru. Această publicație omagială s-a intitulat „Grai”.

Amintindu-și de corespondența lui Ion Petrovai cu Geo Bozga, poetul moderator Ioan Pintea i-a dat cuvântul maramureșeanului. Acesta a mărturisit că a fost emoționat că la omagierea din acest an a poetului nu va fi măcar dublu numărul participanților din anul trecut, când au fost prezente 14 persoane. Pentru comuniunea cu Cel de Sus, erau suficiente sufletele prezente, dar pentru a omagia o personalitate pe măsura lui Ioan Alexandru, el socotea că nu erau suficiente 28 de persoane. S-a declarat fericit că numărul celor prezenți astăzi a trecut de 70. Vorbitorul a spus auditoriului că are nevoie de zile să depene amintirile sale cu Ioan Alexandru. A promis că le va pune pe hârtie cândva și i-a îndemnat pe cei prezenți să dea puțină atenție expoziției de fotografii „Ioan Alexandru în Maramureșul Voievodal”. Pentru ca întâlnirea de astăzi să nu fie doar plăcută, ci și eficientă, maramureșeanul a dat citire proiectului pe care l-a oferit anul trecut precedentului stareț al Niculei și i-a rugat pe cei prezenți să-i permită să-i dea citire, iar după aceea auditoriul să facă reduceri sau adăugiri la cele propuse de el.  

Alertat de trecerea timpului, părintele moderator a dat cuvântul părintelui Jan Nicolae din Muntenia care a vorbit despre impresionanta înmormântare a poetului care a strâns o mulțime de oameni, ca în ziua de Paști. Despre poet a cuvântat doar Înaltul Bartolomeu. Noi ne-am amintit că, în dimineața zilei de 23 septembrie 2000, pajiștile din incinta Mănăstirii Nicula erau acoperite de un covor albastru de brândușe de toamnă. În biserica de piatră a așezământului monahal era sicriul cu trupul celui răposat, acoperit de un număr impresionat de coroane deasupra cărora era așezată o poză a lui Ioan Alexandru. Ne-am recules în tăcere, am rostit câteva rugăciuni și au început să vină cei care doreau să-l omagieze pentru ultima dată pe cel care pleca în veșnicie. Când au venit membrii familiei, am prezentat doamnei Ulvine și copiilor poetului condoleanțele de rigoare și ne-am amintit de clipele petrecute la Petrova, în iunie 1989 și iunie 1990. Apoi ne-am mirat mult că dintre înaltele fețe bisericești ale României, alături de mitropolitul Bartolomeu, a fost numai Preasfințitul Pimen al Sucevei și a cuvântat doar mitropolitul cărturar. Toate instituțiile de stat și-au trimis reprezentanți de rang inferior la înmormântare, iar Dumitru Fărcaș a fost oprit să plângă cu taragotul pe bunul său prieten pe care atunci când îl vizita, îl onora cu o melodie, cum intra pe strada pe care acesta locuia. Locatarii zonei ieșeau din locuințe și îl admirau pe marele artist, unii poftindu-l în casa lor. De acest lucru minunat își amintește cu drag Ioachim, fiul lui Ioan Alexandru.

În calitatea sa de moderator, părintele Ioan Pintea a ținut să precizeze că nu trebuie să uităm că poetul Ioan Alexandru a fost un mare spirit ecumenic. Amintindu-și de „Colocviile de la Nicula”, a dat cuvântul preotului Ioan Morar. Acesta a spus că cei din Gherla „...au ațâțat un foc în care au dorit să sufle multă lume și să-l întrețină omagiindu-l pe Ioan Alexandru, dar și alte personalități ale zonei precum Emil Giurgiuca, Vasile Avram și Ioan Apostol Popescu”. A anunțat pe cei prezenți că, în 4 octombrie 2025, despărțământul ASTREI din Gherla va relua „Colocviile de la Nicula”. În finalul intervenției, vorbitorul a citit textul „De vorbă cu poetul Ioan Alexandru”.

După ce a citit versurile lui Ioan Alexandru dedicate fiului său Ioachim, moderatorul a dat  cuvântul fiului poetului care a venit la omagierea părintelui său însoțit de Ruth-Elena, sora sa. Aceasta a participat la manifestare stând printre audienții din aula Centrului de Conferințe și Studii Patristice „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” al Mănăstirii Necula. Profund emoționat, Ioachim Alexandru a mărturisit: „Dumnezeu mi-a făcut un cadou că m-am născut în casa tatălui meu, sunt mândru de părintele meu și mulțumesc pentru tot ce s-a spus aici, fiindcă știu că cele spuse sunt adevărate”.

Dorind să completeze cele spuse despre cel evocat, preotul Ioan Pintea a propus celor de față să-și amintească că Ioan Alexandru a scris despre artiștii plastici, iar despre el și opera sa au scris nume mari ale literaturii române, printre care și poetul Ion Mureșan. A citit textul omagial al acestuia. S-a anunțat că a sosit Înaltul Andrei la parastas, s-au sistat luările de cuvânt, cu regret că mulți dintre cei dornici să vorbească despre cel omagiat nu o pot face. Distinsa omagiere nu s-a putut încheia însă fără a nu se da cuvântul părintelui stareț Iustin Miron care a spus: „Simt nevoia să vă mulțumesc fiindcă este o binecuvântare ce s-a întâmplat aici. Domnul Petrovai a recapitulat o discuție care a avut loc între noi. De acum înainte, aula în care suntem va purta numele lui Ioan Alexandru”.

Părintele Ioan Bizău a ținut să puncteze: „Firma pentru sală o să o facem pe cheltuiala noastră, dar bustul despre care s-a făcut vorbire trebuie să-l realizeze o instituție”.  

Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, a intervenind zicând: „Poate fi copiat cel de la Bistrița al lui Vasile Gorduz”.

Dezbaterea s-a încheiat și întreaga asistență s-a deplasat la mormântul lui Ioan Alexandru pentru a participa la parastasul programat care a fost făcut de un sobor de preoți, avându-l în frunte pe Înaltul Andrei. Parastasul a avut loc după evocare, nu cum era trecut în programul tipărit. 

După parastas, părintele Ioan Bizău a prezentat Înaltului arhiereu pe cei doi copii ai poetului și o sinteză a discuțiilor care au avut loc, începând cu ora 10.00 a zilei în curs. Înaltul Andrei a considerat necesar să opineze despre omul și creatorul Ioan Alexandru, iar cele rostite s-au dovedit a fi un adevărat cuvânt de învățătură. După parastas, cei cu adevărat legați sufletește de poetul omagiat, publicistul harnic, eseistul sensibil și omul politic Ioan Alexandru s-au întors în aula în care s-au desfășurat evocările pentru a se trage câteva concluzii și a se realiza niște repere în vederea constituirii, în viitorul apropiat, a Fundației „Ioan Alexandru”.

Părintele Gheorghe Holbea a precizat că proiectul pentru activitatea fundației este realizat de către domnul Ion Petrovai, numai trebuie să i se dea viață.

Domnul avocat Antonie Popescu a propus să fie scanat și difuzat acest proiect, dar cel care l-a citit a ținut să precizeze că cele propuse de el trebuie bine cumpănite și apoi cuprinse în statutul fundației și  după ce vor purta și girul familiei Alexandru. Aceasta trebuie să aibă dreptul de veto în toate demersurile pe care urmează să le ia conducerea sau organele de conducere ale fundației. Domnul inginer Eugen Châlnicean a ținut să precizeze că „trebuie să implicăm familia, fiindcă au fost prieteni care l-au trădat pe Ioan Alexandru”. Doamna avocat Ana Tănasie s-a angajat să se ocupe personal de redactarea statutului după ce a explicat ce înseamnă, în plan juridic, asociație și fundație și care sunt cerințele pentru constituirea uneia sau alteia din cele două forme juridice. Ion Petrovai a propus să se opteze pentru fundație, pentru că asociații sunt și la blocurile de locatari, iar după ce se realizează proiectul de statut, acesta trebuie trimis familiei lui Ioan Alexandru care să-l accepte în formula propusă sau să-i aducă modificări.  

Poetul Ioan Pintea a ținut să precizeze că în demersul nostru nu trebuie să ne împiedicăm de contestatarii lui Ioan Alexandru, întrucât ca el au fost rași Nichita Stănescu, Nichifor Crainic și mulți alții.

Arhitectul Dorel Cordoș a spus că noi trebuie să avem în vedere că Ioan Alexandru ne-a învățat ce-i bine să facem, fără deosebire de credință religioasă și noi trebuie să facem în demersurile noastre numai binele și trebuie să avem în vedere faptul că fără fundație nu putem face multe lucruri.

Directorul Ioan Pintea a constat că holul din fața aulei este foarte generos și în acest spațiu se poate realiza memorialul propus. Părintele stareț Iustin a intervenit precizând: „Avem arhitecții noștri care ne pot da cele mai potrivite sfaturi în realizarea acestui memorial astfel ca el să fie grăitor despre viața, activitatea și opera lui Ioan Alexandru”.

Domnul inginer  Eugen Châlnicean a propus ca bustul lui Ioan Alexandru de la Bistrița să fie adus la Nicula, fiindcă nu este amplasat într-un loc potrivit.

Directorul Ioan Pintea a precizat că fiind o donație nu poate fi dus în altă parte decât în locul în care a fost destinat, dar se poate face oricând o copie după acest bust.

Părintele Nicolae Tănase a spus că se poate face alt bust la Nicula, dar întâi trebuie să realizăm statutul fundației față de care să se exprime familia poetului.

Ioachim Alexandru a ținut să precizeze că proiectul schițat din cele propuse și discutate este bun, dar trebuie închegat, potrivit legislației în vigoare.

Părintele stareț Iustin a propus să se constituie un grup de inițiativă și să se pornească la lucru, că nu-i timp de pierdut.

Domnul Ion Petrovai a precizat că în grupul de inițiativă trebuie să vină oameni care doresc să își asume activități, nu să fie împinși să activeze în urma unor propuneri făcute de alții.

Domnul avocat Popescu a întrebat cine este șeful fundației de la Rohia. Arhitectul Dorel Cordoș a răspuns: „Episcopul, iar președintele executiv – starețul mănăstirii Rohia”.

Ion Petrovai a întrebat retoric: „N-ar trebui să-l întrebăm pe Înaltul Andrei dacă nu acceptă calitatea de președinte de onoare? După modelul Rohiei, părintele stareț Iustin trebuie să fie președintele executiv al fundației, iar în comitetul de conducere al acesteia să fie cel puțin un membru  al familiei Alexandru. În ceea ce mă privește, eu primesc orice calitate în structura fundației, numai să pornim la drum”.

Doamna avocat Ana Tănasie a propus ca pentru moment în consiliul de conducere să fie președinte arhimandritul Iustin Miron, vicepreședinte Ioachim Alexandru, iar restul de funcții să fie ocupate de alți membri ai familiei Alexandru sau de persoane care își asumă să activeze în fundație. Pentru liniștirea spiritelor încinse, părintele Gheorghe Holbea a propus vizionarea unui film despre Ioan Alexandru. În timpul derulării filmului și după vizionarea acestuia, unii oameni au plecat de unde au venit pentru a-l omagia pe Ioan Alexandru. Rămâne de văzut dacă cele discutate vor prinde viață sau vor fi doar un prilej de aducere-aminte pentru cei veniți la mormântul lui Ioan Alexandru de la Nicula, marți, 23 septembrie 2025.