• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 20 Ianuarie 2022

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 23 Noiembrie , 2021

Pentru tot mai multă lume, renaşterea religiilor precreştine în Europa a devenit un fapt evident. În ultimii treizeci de ani, dar mai ales începând din anii 1980, grupările păgâne s-au înmulţit şi şi-au făcut tot mai simţită prezenţa. Din Flandra până în Estonia şi din Sicilia până în Irlanda asistăm la o renaştere păgână. Librăriile sunt pline de cărţi consacrate vechilor religii ale popoarelor Europei. Aşa cum afirmă Chr. Gérard, în Marea Britanie, tot mai mulţi universitari se declară deschis a fi păgâni sau, mai degrabă, neopăgâni. În Islanda, păgânismul este religia oficială din 1973. Revin în spaţiul spiritual european druizii, şamanii şi flaminii de odinioară. Faptul că la Vilnius s-a organizat primul Congres păgân mondial (WCER), la solstiţiul de vară din 1998, este o dovadă clară a unei tendinţe de „revrăjire“ a lumii prin oferta neopăgânismului. Păgânismul începe să devină încet-încet un fenomen social.
Popu­la­rizarea prin mass-media a sărbătorii Halloween, versiunea modernă a Samainului, Ziua Anului Nou celtic, nu-şi propune
altceva decât să înlocuiască Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor din calendarul creştin. În acelaşi context, ar fi de amintit încercările de recuperare, înainte de Crăciun, a sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă, după revenirea la sărbătorile organizate cu prilejul solstiţiului de vară. Se resimte, de ase­menea, un interes crescând faţă de religiile tribale contemporane, şamanism, pentru voodoo, pentru miturile legate de sărbătorile indienilor din America de Nord. Tot la fel, trebuie remarcată reapariţia druidismului şi adunărilor anuale ale şamanilor celţi în parcul din Armorique, cu prilejul sărbătorii Grosedd-Diggor sau în timpul celor patru sărbători: Samain, Imbolc, Beltan şi Lug.
Dincolo de acest plan al practicilor rituale şi sacre, succesul astrologiei, jocurilor de noroc şi ghi­citului confirmă concepţia, tipic păgână, că omul trăieşte sub imperiul destinului. E vorba de un destin supus legii ciclice a eter­nei reîntoarceri, respingându-se astfel învăţătura biblică despre istoria liniară a creaţiei, orientată în permanenţă spre împlinirea ei ultimă şi pentru totdeauna în împărăţia lui Dumnezeu, la sfârşitul lumii. Aşa cum subliniază J. Vernette, în Franţa de astăzi, de pildă, există aproape tot atâţia prezicători câţi medici generalişti, în jur de 50.000. Aceste forme primare ale neliniştii religioase se constituie într-un hăţiş anarhic, în care se reîntâlnesc deopotrivă practici depersonalizante, ca în sectele totalitare, raţionalul, precum ezoterismul gnostic, şi patologicul, precum cultul extratereştrilor; paraştiinţificul, ca parapsihologia, şi parareligiosul, ca spiritismul. Cu toate laolaltă reprezintă forme de manifestare pseudoreligioasă, care au ca suport mai degrabă credulitatea, decât credinţa. Ele sunt în deplină dezvoltare, conducând la înflorirea literaturii ezoterice, care, în Franţa, evoluează de şase ori mai rapid decât restul publicaţiilor, aducând anual pe piaţă în jur de un milion de volume.
Păgânii de astăzi consideră, de altfel, că păgânismul este chemat să devină religia secolului al XXI-lea, printr-o justă repunere a sa în drepturi şi legitimare pe măsură: „Dacă îi alungaţi pe zei sau îi uitaţi, ei vor ţâşni cu violenţă din străfundurile apelor“, scrie D. L. Miller. „Păgânismul n-a murit niciodată“, afirmă J. Markale, specialist în tradiţia celtă, „întrucât, începând din momentul în care creştinismul învingător a crezut că-l elimină, a rămas ca un substrat, ca o gândire paralelă, întotdeauna gata să reapară din inconştient... Europa este mai mult ca niciodată păgână, atunci când îşi caută rădăcinile, care nu sunt cele iudeo-creştine.
La nivel organizaţional, neopăgânismul capătă un ton chiar mai agre­siv. Societatea GRECE (Grou­pe­ment de recherche et dâétudes pour la civilisation européene – Grupul de cercetări şi studii pentru civilizaţia europeană) susţine, nici mai mult nici mai puţin, că religia creştină nu ar fi o religie pe placul europenilor: „Noi credem că popoarele trebuie să se dezvolte după schemele de gândire pe care le-au alcătuit ele însele. Iudaismul este, cu siguranţă, perfect pentru evrei, ca şi islamul pentru arabi“; „Epoca Occidentului creştin n-a fost o epocă de măreţie pentru că a fost creştină, ci, în primul rând, pentru că a fost occidentală.

În fapt, tocmai în asemenea mesaje găsim explicaţia încercărilor subtile de revigorare a unei lumi de multă vreme apusă. De aici provine interesul acordat resuscitării vechilor religii normande, celtice şi germanice, druidismului şi odinismului. Grupări neopăgâne se constituie în Islanda, Fran­ţa şi Statele Unite, având, uneori, legătură cu practicile religioase arhaice (magie, vrăjitorie, satanism), cu o pretinsă căutare a rădăcinilor naturale (comunităţi ecologice) şi a interiorităţii (tehnici de meditaţie preluate din religiile orientale). O altă formă a întoarcerii la păgânism o reprezintă noile mişcări gnostice, rozicrucienii, antroposofii, Graalul, Noua Acropolă, Atlantis, Metanoia etc., care cultivă deopotrivă o antropo-cosmo-teologie aproa­pe asemănătoare. Toate acestea se hrănesc din aceeaşi sursă religioasă, Tradiţia Paralelă, care a evoluat de-a lungul secolelor în paralel cu învăţătura universităţilor şi în opoziţie cu aceea a Bisericilor.

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.