Când educația devine o problemă de securitate națională: guvernul recunoaște colapsul din sistemul de învățământ

Alexandra CRISTIAN

Ministrul tehnocrat al Educației și Cercetării, Daniel David, a lansat luna aceasta, după finalizarea alegerilor prezidențiale, unul dintre cele mai ample documente de reformă educațională din ultimii ani: Raportul QX. Acesta este un document de 39 de pagini care oferă o analiză detaliată a stării actuale a sistemului de educație și cercetare din România, alături de propuneri de reforme pe termen lung, menite să scoată educația românească din impasul structural în care se află.

Raportul începe cu o constatare îngrijorătoare: România se află într-o criză educațională profundă. Acest lucru, însă, nu este o surpriză pentru nimeni. Societatea noastră cunoaște faptul că România produce cunoaștere insuficientă, iar din toată această cunoaștere produsă, prea puțină este de calitate, lucru care compromite în mod direct dezvoltarea sustenabilă a societății noastre.

Cu o infrastructură școlară parcă rămasă blocată în trecut, cu un proces de învățământ nemodernizat și neadaptat la nevoile reale ale elevilor, sistemul educațional din România produce mai degrabă stagnare și inegalitate de șanse decât progres și incluziune, probleme care duc la încurajarea abandonului școlar, analfabetism funcțional (care afectează aproape jumătate dintre absolvenții de liceu), inechități educaționale între mediul urban și rural, lipsă de competențe practice, supracalificare teoretică, dar și pierderea tot mai mare a încrederii cetățenilor în sistemul public de educație.

Rămâne de văzut dacă după eșecul programului „România educată”, în mandatul noului șef al statului lucrurile se vor schimba în bine pentru sistemul educațional din țara noastră. În caz contrar, vom rămâne blocați în timp, la marginea Europei, cu o infrastructură și un proces educațional învechite, vom continua să formăm generații de tineri cu diplome, dar fără competențe, fără încredere în stat, în școală sau în viitorul lor în România.

Ce este Raportul QX?

Denumirea „QX” provine de la „Questions” (întrebări) și „X” (necunoscute), pentru că raportul propune un sistem de educație-cercetare-inovare care, prin problematizări adecvate (Questions), România să poată să confrunte necunoscutele (X) viitorului. Raportul este structurat în șapte capitole: Rezumat, Introducere, Cercetare-Dezvoltare-Inovare, Învățământ superior și învățare pe tot parcursul vieții, Învățământ preuniversitar, Concluzii și Discuții, și Referințe bibliografice.

Raportul QX vine ca un semnal de alarmă, dar și ca o schiță de reconstrucție. Daniel David, ministrul Educației, nu se limitează la o critică generală a sistemului, ci oferă o viziune detaliată, etapizată și realistă asupra modului în care România poate recupera decalajele pe care le are în acest domeniu față de țările europene cu sisteme educaționale performante.

Un sistem de învățământ rupt de realitate

Elevii din școlile românești petrec un număr mare de ore la cursuri, dar calitatea actului educațional și, implicit, a modului în care elevii reușesc să asimileze informații la orele de clasă este scăzută. Programa este încărcată, iar metodele de predare – seci, neadaptate la nevoile fiecărui elev în parte, inflexibile – descurajează creativitatea, gândirea critică, colaborarea sau munca în echipă. Pe scurt, școala românească pregătește elevii pentru trecut, nu pentru viitor.

În același timp, infrastructura școlară este vizibil inegală: în timp ce unele școli din orașe beneficiază de dotări moderne, în mediul rural, copiii învață în clădiri vechi, cu toalete în curte și fără acces la internet sau resurse digitale. Aceste probleme adâncesc inegalitatea educațională și condamnă mulți copii la un destin limitat de contextul geografic, nu de capacitățile lor, motiv pentru care și rata de abandon școlar în mediul rural este mult mai mare.

Va intra România într-o reformă reală a educației sau va continua cu adoptarea unor măsuri doar pe hârtie?

Raportul QX atrage atenția că România nu duce lipsă de inițiative sau strategii, ci de asumare politică. Multe reforme s-au blocat în stadiul de „pilot” sau au fost abandonate odată cu schimbarea guvernului. Daniel David afirmă că educația trebuie tratată ca o problemă de securitate națională, iar reformele propuse nu mai pot fi amânate. Fiecare an pierdut înseamnă zeci de mii de elevi care ies din sistemul educațional și se îndreaptă spre zona de adulți, unde nu se pot integra eficient pe piața muncii și, implicit, în societatea modernă de astăzi, în continuă schimbare. Acești tineri devin astfel vulnerabili în fața excluziunii sociale, a șomajului sau a migrației forțate și nu dețin un minim de cultură generală necesar pentru supraviețuirea socială. În timp ce alte țări investesc strategic în educație, România rămâne blocată într-un cerc vicios al promisiunilor nefinalizate.

„Când te gândești că în zona matematicii, la liceu, ultima analiză a arătat o zonă de analfabetism funcțional de 46%, nu ai cum să nu spui că e o problemă de securitate națională”, a spus Daniel David, ministrul Educației.

O altă problemă majoră a sistemului educațional din zilele noastre este aceea că nici acum, la peste 35 de ani de la Revoluție, elevul nu este în centrul procesului educațional. Deși discursurile publice sunt despre afirmații de genul „școala centrată pe elev”, realitatea din teren arată exact contrariul: programa școlară este axată pe transmiterea de informații, evaluările pun accent pe reproducerea mecanică, iar profesorul rămâne figura dominantă, în timp ce elevul este adesea redus la un simplu receptor, care dacă se integrează și la evaluări redă ceea ce profesorul vrea să vadă/audă, va avea un parcurs bun în școala românească, iar dacă nu va fi marginalizat, descurajat și, adesea, etichetat ca „un elev slab”, deși, în realitate, sistemul este cel care nu se adaptează la nevoile și potențialul fiecărui copil, fără a li se respecta ritmul propriu de învățare.

Ministrul educației a explicat și motivul pentru care nu a prezentat raportul înainte de finalizarea scrutinului electoral pentru alegerea președintelui României. „Mi-aș dori să avem în țară o arhitectură în zona de educație și în zona de cercetare-dezvoltare-inovare relativ stabilă, care să nu se schimbe cu schimbarea unui guvern, cu venirea unui ministru. Sigur că toți acceptăm și înțelegem că ai politici în acest domeniu, care le pot colora arhitectura – ba de dreapta, ba de stânga, ba mai de centru, dar nu să-i schimbe esența. Acesta este motivul pentru care nu l-am prezentat mai repede, fiindcă cu siguranță ar fi intrat în dezbaterile care au avut loc în legătură cu pozițiile prezidențiale și cred că foarte multe lucruri ar fi fost distorsionate”, a mai declarat ministrul Daniel David.

Cele mai mari probleme identificate în educația din România

În cele 39 de pagini ale raportului QX, asumat de ministrul Daniel David, sunt expuse problemele majore cu care se confruntă sistemul de educație din România, însă sunt propuse și reforme reale, care pot corecta aceste decalaje.

1.     Proces de învățământ nemodernizat

-         Curriculum prea încărcat, cu materii, ore și conținuturi.

-         Manuale neatractive;

-         Metode de predate-învățare ineficiente (inclusiv teme ineficiente);

-         Sistemul de evaluare și concursurile de tip „olimpiade” nu favorizează toate competențele-cheie;

-         Meditațiile particulare pot afecta nepermis de mult procesul de învățământ;

-         Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) nu sunt eficient integrați în sistemul de învățământ;

-         Abandonul școlar crescut.

2.     Infrastructură școlară deficitară, care creează:

-         Un context negativ pentru procesul de învățământ;

-         Învățământ simultan sau în mai multe schimburi (chiar 3 pe alocuri);

-         Disparități semnificative între mediul urban și rural în ceea ce privește accesul la educație de calitate, infrastructură și resurse.

3.     Resursa umană este insuficientă, distribuită neuniform în țară și demotivată prin salariu și condițiile de lucru

Atât profesorii care intră în sistem (debutanții), cât și cei care au experiență nu se simt motivați de salarii, lucru care contribuie la un deficit uriaș de personal și la o slabă calitate a predării.

4.     Probleme în învățământul superior și cercetare

Finanțare insuficientă, alocare ineficientă a resurselor și o slabă integrare în rețelele internaționale.

5.     Evaluări școlare necorelate cu competențele reale

Evaluările naționale și examenele de titularizare nu reflectă în mod real competențele și cunoștințele elevilor și profesorilor, necesitând o revizuire profundă.

6.     Performanța sistemului național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare în a genera cunoaștere/ inovație este una scăzută

Față de potențialul pe care îl are, România, a șasea țară a Uniunii Europene ca mărime a populației, produce prea puțină cunoaștere, din cunoașterea produsă, prea puțină este de calitate, iar din cunoașterea de calitate prea puțină este de concepție românească și o transformăm în inovații tehnologice și socioculturale.

Direcții-cheie pentru transformarea sistemului educațional propuse în raportul QX:

• Educația ca prioritate reală în bugetul național, nu doar declarativ.
• Reforma curriculară, prin modificarea numărului de discipline/ore, având ca reper limitele europene.
• Reforma revizuirii modalităților de evaluare națională și a titularizării, pentru a le alinia cu competențele reale ale elevilor și profesorilor, asigurând o mai bună corelare între teorie și practică.
• Reforma asociată abandonului școlar, printr-o modernizare a procesului de învățământ, prin infrastructură educațională de calitate, prin consiliere psihologică și ajutor în orientarea profesională și în carieră.
• Reforma infrastructurii școlare prin modernizarea unităților de învățământ.
• Sprijinirea învățământului rural prin implementarea unor politici publice care să reducă disparitățile dintre mediul urban și rural.
• Redefinirea rolului profesorului – ca susținător al învățării, nu doar ca transmițător de conținut.

·         Modernizarea învățământului superior și a cercetării – prin reorganizarea sistemului universitar și de cercetare, inclusiv prin crearea de consorții academice și stimularea colaborărilor internaționale.

·         Implementarea unui sistem de salarizare pentru profesori bazat pe performanță.

·         Și nu în ultimul rând - viziune pe termen lung, apolitică

Reforma propusă trebuie asumată de întreaga clasă politică și de societate. Doar astfel poate fi evitată fragmentarea și abandonarea reformelor la fiecare schimbare de guvern.

Educația românească, scanată de OCDE

Statul român nu oferă șanse reale la educație copiilor – este concluzia Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care a publicat marți, 27 mai, în prezența directorului pentru Educație, Andreas Schleicher, raportul „Educaţie şi competenţe în România – evaluarea OCDE a politicilor naţionale în domeniul Educaţiei”.

Din păcate, raportul ne plasează la marginea Europei în ceea ce privește egalitatea de șanse, calitatea și eficiența sistemului de educație. România este evidențiată ca fiind una dintre țările europene cu cele mai mari decalaje educaționale între mediul urban și cel rural, cu o rată ridicată a analfabetismului funcțional și cu un nivel alarmant de abandon școlar.

Andreas Schleicher, directorul pentru Educație al OCDE: „Inegalitățile între elevi, aceasta e provocarea. Un aspect căruia i se dă o importanță prea mică e relevanța educației. Se pare că prea puțini din generația tânără au impresia că școala îi pregătește pentru viitor.”

Raportul OCDE arată că școala românească nu reușește să compenseze inegalitățile sociale, ci, dimpotrivă, le adâncește. Copiii proveniți din familii vulnerabile sau din comunități defavorizate ajung rareori să aibă acces la educație de calitate. De asemenea, lipsa unei formări moderne pentru profesori, subfinanțarea și o programă școlară rigidă și supraîncărcată contribuie la menținerea unui sistem educațional ineficient, care nu răspunde nevoilor secolului XXI.

„Dacă ar fi să-mi doresc ceva despre educația din România, ar fi să fie predate mai puține lucruri, dar mai în profunzime. Să fortifici această fundație și să te raportezi la această bază în subiectele de examen poate ajuta la alinierea materiei predate cu rezultatele”, a transmis Andreas Schleicher – director pentru Educație al OCDE.

După prezentarea raportului OCDE, Daniel David, ministrul Educației a afirmat: „În zona învățământului liceal suntem în Epoca de piatră, nici măcar Evul Mediu. Adevărul este că acolo lucrurile trebuie schimbate şi trebuie schimbate repede. Avem nevoie de noi discipline, avem nevoie de noi conținuturi, avem nevoie de noi metode de predare, avem nevoie de noi manuale”.

Cu privire la problema manualelor și a faptului că nu există standarde riguroase de acordare a notelor, ministrul Educației și Cercetării a mai subliniat: „Uitându-mă pe raportul OCDE am văzut că se insistă pe metodele de predare, pe metodele de predare moderne. Cred că manualele reprezintă o verigă foarte importantă într-un proces educațional eficient”.

Ce măsuri propune OCDE

• Redirecționarea finanțării către educația timpurie și primară;
• Dezvoltarea învățământului dual și profesional, cu accent pe nevoile pieței muncii;
• Revizuirea curriculumului național pentru a încuraja gândirea critică și pentru a echilibra încărcătura programei școlare;
• Susținerea elevilor vulnerabili prin burse, sprijin logistic și psihologic;
• Formarea profesorilor prin mentorat și învățare între colegi;
• Reformarea evaluărilor standardizate și trecerea la un portofoliu educațional în gimnaziu;
• Întărirea rolului directorilor de școli și a colaborării între școli;
• Reformarea Evaluării naționale.

Și ministrul Educației, Daniel David, a susținut ideea unei Evaluări Naționale mai echitabile: „În momentul acesta, Evaluarea din clasa a VIII-a este prea restrictivă și prea punctuală. OCDE propune includerea notelor din clasele a VII-a și a VIII-a într-un portofoliu educațional.”

Evaluarea sistemului educațional din țara noastră de către OCDE vine la doi ani de la adoptarea noilor legi ale educației și după mai bine de un deceniu de încercări de reformă. România este în prezent în proces de aderare la OCDE, însă, conform raportului publicat în această săptămână, decalajele față de media Organizației sunt mari, țara noastră având un sistem de învățământ învechit, subfinanțat și ineficient.

          Concluzie – va fi resetat sau nu învățământul românesc?

Atât raportul OCDE, cât și cel al ministrului Educației – raportul QX - trag un semnal de alarmă clar: fără o reformă profundă, bine finanțată și susținută politic pe termen lung, România riscă să piardă generații întregi de copii, condamnându-i la un viitor marcat de lipsa oportunităților și de excluziune socială.

Este un moment important pentru clasa politică, dar și pentru întreaga societate: vom continua să ignorăm semnalele venite de la experți sau vom avea curajul să reconstruim educația de la bază, cu elevul în centrul actului educațional – așa cum ar fi trebuit să fie de la începutul tranziției postdecembriste?