3 august: Lupta de la Guruslău

La 3 august 1601 a avut loc lupta de la Guruslău, luptă în care trupele lui Mihai Viteazul și ale vasalului imperial habsburgic, Gheorghe Basta, vor învinge oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory. Trebuie amintit că, după victoria asupra lui Andrei Báthory în bătălia de la Șelimbăr, din octombrie1599, și intrarea triumfătoare la Alba Iulia din luna mai a anului 1600, Mihai Viteazul trece în Moldova și îl alungă de pe tron pe Ieremia Movilă, realizând astfel prima unire a celor trei țări române. Însă, în toamna aceluiași an, Moldova va fi ocupată de către polonezi, care repun pe tronul țării pe Ieremia Movilă, cel care beneficiind de un important ajutor turcesc va intra în Țara Românească și va pune ca domnitor pe fratele său, Simion Movilă. În acest context, Mihai Viteazul este obligat să plece la Viena pentru a-l determina pe împăratul Rudolf al II-lea să îi acorde sprijinul necesar în vederea restabilirii autorității și pentru continuarea luptei împotriva otomanilor. Prin această acțiune, Mihai Viteazul demonstra că nu a renunțat la programul său politic de apărare a statului unitar român, fiind conștient că, pentru apărarea Unirii pe care o realizase cu un an înainte, era necesară colaborarea cu Imperiul Habsburgic. Însă contextul politic și militar va fi nefavorabil lui Mihai, deoarece puterile vecine vedeau în ambițiile sale de unire a tuturor românilor o piedică pusă propriilor interese de dominație. Astfel, habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, pe când Polonia era interesată de Moldova și nu dorea pierderea controlului asupra acesteia, la toate acestea adăugându-se pericolul reprezentat de Imperiul Otoman ce dorea supunerea întregului spațiu românesc. De altfel, unirea celor trei țări române, realizată de Mihai în anul 1600, reprezenta o formulă militară puternică, capabilă să schimbe foarte mult raportul de forțe din această parte a Europei, lucru care iarăși nu era pe placul marilor puteri europene. Așa se face că în contextul reînscăunării lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei și al dorinței acestuia la autonomie politică, împăratul Rudolf al II-lea acceptă inițial să-l susțină pe Mihai Viteazul și îl desemnează pe generalul Gheorghe Basta să-l ajute pe voievodul român. Astfel, prin victoria de la Guruslău de la 3 august 1601, Mihai îl va îndepărta pe Báthory din Transilvania și va urmări săvârșirea unei noi uniri a țărilor române, asta după îndepărtarea Movileștilor de pe tronul Moldovei. Însă, la un moment dat, împăratul habsburgic, Rudolf al II- lea, își dă seama că, prin această nouă unire a țărilor române, avea să piardă influența în zonă, în special în Transilvania, și de aceea pune la cale înlăturarea fizică a lui Mihai Viteazul. Astfel, asasinarea marelui voievod Mihai Viteazul este săvârșită în noaptea de 9/10 august 1601 de către oamenii generalului Gheorghe Basta, cel care astfel și-a atras asupra sa oprobriul contemporanilor și al întregii posterități a românilor pentru mișeleasca ucidere a eroului de la Călugăreni.

Campania din 1595

Înfrângerile din anul 1594 l-au determinat pe sultan să trimită în anul 1595 o nouă armată peste Dunăre pentru pedepsirea lui Mihai.

O mare armată turcă, sub comanda lui Ferhat Paşa, a pornit spre Dunăre. La Rusciuk, Sinan Paşa l-a înlocuit la comanda armatei pe Ferhat Paşa. Mărimea armatei otomane diferă în funcție de surse, ea variind între 40.000 şi 300.000 de oameni. Oastea lui Mihai ar fi fost cam de 10.000 până la 20.000 de oameni, incluzând sprijinul din Transilvania şi mercenarii. Chiar dacă cifrele sunt pentru ambele armate exagerate sau minimalizate intenționat de izvoarele vremii, cel mai probabil a existat o superioritate de 2:1 în favoarea turcilor.

Căutând sprijin militar, Mihai s-a adresat lui Sigismund care, în schimbul vasalităţii Munteniei, în condiții umilitoare, i-a oferit ajutorul.

În timp ce se purtau aceste tratative, turcii au terminat pregătirile de trecere a Dunării. După o scurtă rezistență, Mihai s-a retras, fiind amenințat cu învăluirea de către armata turcă. Trecerea turcilor a început la 4 august şi a durat 3 zile. Ei îl aduceau pe Mihnea ca pretendent la tronul Munteniei. Mihai a decis să dea bătălia împotriva turcilor la Călugăreni, pentru că aici terenul îi era favorabil lui, fiind mlăștinos nu permitea desfășurarea corespunzătoare a numeroaselor efective otomane. Bătălia de la Călugăreni s-a dat la 13 august 1595 şi s-a soldat cu o victorie tactică a lui Mihai. A doua zi după bătălie, Mihai şi-a retras oastea spre București, apoi spre Târgoviște. Armata turcă a urmat-o pe cea creștină, ocupând Bucureştii, Târgoviştea şi refăcând cetatea Brăilei.

În luna octombrie 1595 a trecut în Muntenia, pe la Bran, oastea lui Sigismund Báthory, formată din 22.000 de secui, 15.000 de soldați dați de orașe şi nobili, cu 63 tunuri. În aceeași perioadă a sosit şi oastea moldoveană, condusă de Ștefan Răzvan şi formată din 3.000 de soldați, cu 22 de tunuri.

La 6 octombrie 1595 a început asediul fortificațiilor turcești a Târgoviștei, iar la 8 octombrie, după-masa, cetatea a căzut în mâinilor creștinilor. Armata turcă s-a retras spre București, urmărită de oastea creștină. La 12 octombrie Bucureștiul a fost ocupat de oastea moldoveană, în timp ce oastea condusă de Mihai urmărea turcii spre Giurgiu. Aici, Mihai a atacat ariergarda turcă, a rupt cu artileria podul peste Dunăre, a eliberat peste 8.000 de robi luați de turci şi a început asediul cetății Giurgiu.

La 20 octombrie 1595 a fost cucerită cetatea Giurgiu, luându-se o pradă enormă.

Sinan Paşa a fost destituit din funcția de mare vizir, armatele moldo-transilvănene s-au retras în provinciile lor, Brăila a fost luată de la turci, Muntenia rămânând devastată după campania anului 1595.

Anul 1596

În cursul anului 1596, cete din oastea lui Mihai au continuat să hărțuiască turcii. Au fost atacate Babadagul, Vidinul, Plevna, trupele ajungând până la Sofia. În octombrie 1596, a avut loc un atac prin surprindere al tătarilor. Au fost distruse Buzăul, Gherghiţa şi Bucureștiul, după care tătarii s-au retras fără a se confrunta cu oastea lui Mihai, care pornise împotriva lor.

După ce nu a reușit să lupte cu tătarii, Mihai a pornit împotriva cetății Turnu şi Nicopole, unde i-a înfrânt pe turci. Comandantul turc s-a oferit să medieze pacea dintre Mihai şi sultan, lucru pe care Mihai l-a acceptat ca soluție de moment, pentru că aliații săi creștini nu i-au furnizat ajutorul promis, iar finanțele sale erau secătuite. Înainte însă de a accepta pacea cu turcii, Mihai a plecat spre Ardeal pentru a discuta cu Sigismund al Transilvaniei. La 9/19 decembrie 1596 cei doi s-au întâlnit la Alba Iulia, fără ca Sigismund să se poată decide dacă vrea sau nu să lupte împotriva turcilor.

Anul 1597

La 7 ianuarie 1597 paşa Hasan din Belgrad anunța că Mihai Viteazul a primit steag de domnie de la sultan şi că între cei doi conducători este pace. În cursul anului 1597, Mihai s-a înțeles cu Rudolf al II-lea să lupte împreună împotriva turcilor. Rudolf i-a trimis lui Mihai subsidiile cerute pentru întreținerea unui corp de oaste.

Anul 1598

La 9 iunie 1598 a fost semnat la Mănăstirea Dealu tratatul dintre Rudolf al II-lea şi Mihai Viteazul. Împăratul austriac se obliga să finanțeze un corp de oaste de 5.000 de soldați, eventual încă 5.000 în plus, iar Mihai îl recunoștea pe împărat ca suzeran.

La scurt timp de la semnarea tratatului, aflând turcii de existența acestuia, au atacat Muntenia. Pașa de la Silistra a fost înfrântă de Dumitru vornicul, iar Mihai trece el însuși Dunărea, asediază Nicopolele la 10 septembrie 1598, îi bate în două rânduri pe turcii din Vidin şi pradă până în Balcani. La 5/15 noiembrie 1598, Mihai a trecut Dunărea înapoi în Muntenia.

Anul 1599

În luna martie 1599, turcii au făcut o incursiune de pradă pe malul stâng al Dunării. Ca represalii, Mihai şi-a trimis oastea pe malul drept al fluviului după pradă.

La 29 martie 1599, a fost ales principe al Transilvaniei Andrei Báthory, în locul vărului său Sigismund Báthory. Acest fapt schimba situația politică pentru Mihai, pentru că noul principe al Transilvaniei dorea pacea cu turcii, exact opusul a ceea ce urmărea Mihai. Moldova avea aceeași înclinație ca Transilvania, astfel că Mihai se găsea înconjurat de neprieteni. Neavând încotro, Mihai înnoiește cu Andrei Báthory tratatul pe care îl semnase cu Sigismund în 1595. Încă înainte de înnoirea tratatului, Andrei, care dorea de fapt înlăturarea lui Mihai, îl somează pe acesta din urmă să părăsească tronul Munteniei în favoarea lui Simion Movilă.

Mihai, nefiind de acord cu această cerere a principelui Transilvaniei, care era în înțelegere cu turcii, refuză să părăsească tronul Munteniei şi îi sesizează lui Rudolf al II-lea intențiile reale ale lui Andrei Báthory. În luna august, Mihai primește răspunsul imperialilor că aceștia sunt şi ei împotriva lui Andrei. Pentru că oastea imperială întârzia să intre în acțiune împotriva lui Andrei, Mihai trece singur, cu oastea sa, munții în Transilvania, prin pasul Buzău, la 5 octombrie 1599. Un al doilea corp de oaste a lui Mihai a trecut munții pe Turnu Roșu, joncțiunea făcându-se la 16/26 octombrie la Tălmaciu. Secuii s-au alăturat lui Mihai, iar sașii s-au declarat neutri.

La 17/27 octombrie 1599, oastea lui Mihai se afla la Șelimbăr, lângă Sibiu. Andrei Báthory a încercat o împăcare de ultim moment, dar fără rezultat. Bătălia de la Şelimbăr a avut loc la 18/28 octombrie 1599 şi s-a soldat cu victoria lui Mihai Viteazul şi moartea lui Andrei Báthory. La 21 octombrie/1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intră în Alba Iulia, devenind stăpân al Transilvaniei pentru 11 luni.

Anul 1600

Mihai Viteazul plănuia să atace Moldova încă din anul 1597, din cauza atitudinii ostile faţă de el a domnului acesteia.

În primăvara anul 1600 oștile lui Mihai au trecut din Transilvania şi Muntenia în Moldova. Trupe polone, trimise împotriva lui Mihai, au fost înfrânte. Ieremia Movilă, domnul Moldovei, s-a retras la Hotin. Cetatea Neamț şi Suceava s-au predat lui Mihai, iar la Hotin Ieremia a pierdut o bătălie în favoarea primului.

Printr-o campanie care a durat trei săptămâni, Mihai a cucerit întreaga Moldovă.

În acest an a început sfârșitul domniei lui Mihai Viteazul. Cauzele care au dus la prăbușirea lui au fost pe de o parte nemulțumirea nobililor maghiari din Transilvania, înțeleși cu generalul imperial Basta, iar pe de altă parte dușmănia polonilor.

Nobilii maghiari nu doreau un valah la cârma Transilvaniei şi erau nemulțumiți de cheltuielile pe care Mihai li le impunea pentru întreținerea armatei sale. Generalul Basta a fost încurajat de curtea imperială să acorde ajutor nobililor maghiari, pentru că imperialii doreau Transilvania provincie sub controlul lor, nu a lui Mihai.

La 18 septembrie 1600 a avut loc bătălia de la Mirăslău dintre Mihai Viteazul şi oastea generalului Basta. Mihai a suferit o gravă înfrângere şi abia a scăpat cu viaţă fugind de pe câmpul de luptă.

În aceeași perioadă în care s-a dat bătălia de la Mirăslău, în Moldova au intrat trupele polone care au ocupat-o.

Mihai s-a retras pe la Alba Iulia, Sibiu, Făgăraș, Țara Bârsei. Ajuns aici, el şi-a strâns o nouă oaste, de circa 16.000 de oameni cu care a trecut munții înapoi prin valea Buzăului, așezându-și tabăra la Bucov, pe Teleajen. Aici a așteptat trupele promise ca ajutor de către generalul Basta care, confruntat cu pericolul polon, reluase relațiile cu Mihai. Ajutorul promis de Basta nu a sosit, iar într-o luptă dată la 20 octombrie cu polonii, Mihai a trebuit să se retragă. Simion Movilă a fost pus domn de către turci în locul lui Mihai.

Retras dincolo de Olt, la Craiova, Mihai încă aștepta ajutor de la imperiali. Turcii au întreprins o incursiune la nord de Dunăre în septembrie, iar spre sfârșitul anului 1600 au încercat o nouă pătrundere spre Craiova. Mihai i-a înfrânt pe turci, dar situația generală a sa nu s-a îmbunătățit. A mai încercat încă o dată să întoarcă sorții în favoarea sa, dar o luptă dată la 25 noiembrie lângă Curtea de Argeş i-a fost defavorabilă, fiind câștigată de către poloni.

Astfel, Mihai a fost obligat să se retragă, împreună cu familia şi cu restul de oaste, în Transilvania. A mers pe ruta Deva-Beiuş-Oradea-Debreţin-Tokay-Caşovia-Bratislava, ajungând la Viena la 12 ianuarie 1601.

Revenirea

De la Viena a fost trimis la Praga pentru a intra în audiență la împăratul Rudolf al II-lea. Acesta avea nevoie de Mihai pentru a recâștiga Transilvania pentru sine, pentru că generalul Basta o pierduse în favoarea nobilimii maghiare, Sigismund Báthory ajungând din nou principe al Ardealului.

Împăratul a pus la dispoziția lui Mihai 100.000 de taleri pentru a-şi face o oaste de mercenari cu care să pornească recucerirea Transilvaniei. La 3 aprilie 1601, Mihai a plecat din Praga spre Viena, iar de aici spre Transilvania. Armata lui Mihai s-a concentrat la Debrețin, iar a generalului Basta, care îi era dat drept ajutor de către imperiali, la Satu Mare. Joncțiunea celor două armate s-a făcut în satul Moftin.

Bătălia cu oastea lui Sigismund s-a dat la Guruslău, pe valea Someșului. Bătălia de la Guruslău a avut loc la 3 august (stil nou) 1601 şi a fost câștigată de Mihai Viteazul.

Moartea

Generalul Basta știa că imperialii nu doreau ca Transilvania să fie condusă de o personalitate puternică precum Mihai Viteazul. Mai mult, Basta ar fi dorit pentru sine puterea, ca reprezentant al împăratului.

La 9/19 august 1601, în dimineața în care Mihai se pregătea să plece din tabăra de la Turda spre Făgăraș, un detașament de 300 de mercenari au fost trimiși să îl aresteze pe Mihai. Acesta s-a opus arestării, moment în care un mercenar valon l-a împușcat, un altul l-a înjunghiat în piept, iar alții l-au lovit cu halebardele, după care i-au tăiat capul. Corpul lui Mihai Viteazul a rămas dezbrăcat şi aruncat în praful taberei.

După trei zile, câțiva sârbi l-au îngropat pe furiș. Comisul Radu Florescu a luat capul şi l-a dus în Muntenia, unde a fost înmormântat la Mănăstirea Dealu. Unde a fost înmormântat trupul lui Mihai Viteazul nu se ştie. Unele izvoare spun că ar fi fost dus la Alba Iulia şi înmormântat într-o biserică de acolo, dar că biserica a fost distrusă în 1714-1715. Alte izvoare spun că ar fi fost înmormântat lângă Turda, pe raza actualului sat Bogata, unde azi se află ridicată o biserică în amintirea marelui voievod.

Surse: lectiadeistorie, enciclopediaromaniei.ro