Vasile (Laszlo) Horvath, chimistul care a descoperit „îngrășământul minune” pentru cactuși

Mircea CRIȘAN

În ultimii ani, interesul pentru colecționarea cactușilor a crescut semnificativ în România, fapt reflectat și de numărul tot mai mare de membri ai Asociației Colecționarilor de Cactuși „Aztekium”, care are numeroși adepți inclusiv în Maramureș. Pentru că informațiile despre îngrijirea cactușilor sunt tot mai solicitate, vă prezentăm povestea unui chimist, prieten cu mulți colecționari de cactuși din județul nostru, care a descoperit o rețetă minune pentru plantele cu țepi. Vasile (Laszlo) Horvath, s-a născut în 1946 la Oradea, iar din 1990 locuiește în Germania.

Reporter: Cum ați devenit colecționat de cactuși?

Vasile (Laszlo) Horvath: Fiind inginer chimist, am avut o laborantă pe care am ajutat-o foarte mult la lucru, pentru că habar nu avea ce trebuia făcut, iar ea, în semn de mulțumire, mi-a adus câțiva lăstari de la un vecin de-al ei, care avea o colecție de cactuși. Și, dintr-odată, am avut vreo 30 de cactuși diferiți. La scurt timp, un prieten mi-a văzut cactușii și mi-a propus să-mi prezinte colecționarii de cactuși din Timișoara. Asta s-a întâmplat în 1970. M-am căsătorit în 1969, iar soția mea este tot inginer chimist.

Rep: Și cu ce colecționari v-ați întâlnit?

Vasile (Laszlo) Horvath: L-am cunoscut pe Vișinescu de la București, pe doctorul Lungu cu care m-am înțeles foarte bine, pentru că socrul meu a lucrat cu el în același spital. De asemenea, am fost apropiat de doctorul Erdei din Oradea, dar am colaborat și cu Grigoraș din Timișoara. Prin Gaertner, tot din Timișoara, am reușit să fac o comandă de semințe de cactuși din Germania, asta prin anii ’70. Spre surpriza mea, au venit semințele, iar după ce am semănat, din toate semințele au ieșit plante. El m-a convins să iau semințe de Rebutia și Aylostera. Apoi, în urma discuțiilor cu dr. Lungu, mi-a crescut colecția de Sulcorebutia, plante pe care le îndrăgesc și acum foarte mult.

Rep: V-ați făcut seră în Oradea?

Vasile (Laszlo) Horvath: În Oradea locuiam la etajul 6, deci tot ce am avut țineam pe balcon. Nu erau mulți cactuși, dar aveam o colecție frumoasă și înfloreau atât de mult încât vecinii din blocul de vizavi au venit să vadă ce plante am pe balcon de au culori atât de frumoase.

Rep: Când v-ați mutat în Germania?

Vasile (Laszlo) Horvath: În 1990 ne-am mutat în Germania împreună cu soția, pentru că, fiind amândoi ingineri, am găsit loc de muncă aici, unde am întâlnit foarte mulți colecționari de cactuși, așa că mi-a fost ușor să-mi refac colecția. Ba mai mult, a existat în orășelul nostru și un club de colecționari de cactuși. Din plantele din România nu am putut să aduc în Germania nimic. Am fost mulțumit că am putut să merg cu soția, cu cei 3 copii și cu 5 geamantane. Plantele mele le-a cumpărat doctorul Erdei, directorul spitalului, care era și el colecționar de cactuși.

Rep: Dar acum, în Germania, aveți seră?

Vasile (Laszlo) Horvath: Da, acum am trei sere, este maximum cât putem îngriji împreună cu soția. Margareta, soția mea, este și ea pasionată de cactuși, dar ea s-a specializat pe Gymnocalycium. În total avem 14-15 mp de cactuși, multe exemplare de Aztekium, pentru că mi-a spus o prietenă care colecționează cactuși că visul ei este să poată scoate Aztekium din semințe, dar e foarte greu. Așa că am semănat și eu și, într-un an, am reușit să am asemenea plante. Toate plantele sunt pe rădăcină proprie, nu le-am altoit, iar când înfloresc, am vreo 25 de plante mari care emană un miros formidabil în seră.

Rep: Ce trucuri ați descoperit pentru a avea plante frumoase?

Vasile (Laszlo) Horvath: Încă de când eram în Oradea, fiind inginer chimist, m-am interesat de compoziția de minerale de care au nevoie cactușii. În fabrică am avut o bibliotecă tehnică foarte bună, așa că am studiat foarte mult compoziția munților Anden din America de Sud (Anzii Cordilieri). Și atunci am făcut un îngrășământ cu microelemenții din solul acelor munți. Mi-am făcut în laborator un îngrășământ care conținea vreo 60 de elemente din Tabloul lui Mendeleev, cu proporțiile din munții din America de Sud. Cu acest îngrășământ rebutiile semănate de mine au crescut în așa fel încât într-un an au devenit florifere. Când am ajuns în Germania, nu am mai avut atâtea elemente ca în laboratorul de cercetare, dar am continuat să caut variante de îngrășământ pentru cactuși.

Rep: Noi ăștia, „muritorii de rând” care nu suntem prea familiarizați cu chimia, am putea să obținem un îngrășământ special pentru cactuși?

Vasile (Laszlo) Horvath: Da! Se poate face într-un litru de apă o soluție concentrată, din care se poate lua un mililitru la fiecare litru de apă de udare. Este vorba despre un îngrășământ cu microelemente extrem de benefice pentru cactuși. Este destul să se ude plantele o dată sau de două ori pe an, iar ce rămâne din soluția concentrată se poate folosi și în anii următori. Rețeta este aceasta: într-un litru de apă se pune etilen diamino tetra acetic acid ( cunoscut ca EDTA) împreună cu oxid de titan (TiO²) și oxid de Zirconiu (ZrO²). Iar din această suspensie se ia câte un mililitru și se pune în fiecare litru de apă de udare. Se udă cactușii cu această apă o dată sau de două ori pe an, iar restul, dacă rămâne, este bun și pentru anul următor, pentru că nu se alterează. Sunt produse chimice obișnuite, care se găsesc relativ ușor.

Se prepară în felul următor: într-un litru de apă se amestecă 20 g EDTA, se agită, iar după dizolvare se adaugă 20 g TiO². Se obține o soluție (suspensie) lăptoasă. Nu se strică ani de zile. Înainte de folosire, se agită puternic (TiO² sedimentează), se ia cu seringa 1 ml pe litru de apă de udat. TiO² rămâne în pământ (nu trebuie în fiecare an folosit). Microbii și ciupercile din sol dizolvă cantitatea care este necesară pentru plantă. 

Pentru îngrășământ de azot (N) folosesc Karbamida. Nitratul de amoniu (NH4NO³) cu timpul se concentrează în pământ (dacă nu este spălat de apa de ploaie) și intoxică planta.

Pentru cunoscătorii de minereuri, ILMENIT (FeTiO³) este un minereu de titan, care, dacă este măcinat și amestecat în pământ, are aproape rezultate identice.

De asemenea, se știe că majoritatea plantelor trăiesc în simbioză la rădăcini cu ciuperci microscopice. La fel și cactușii. Există în comerț un preparat MYCORRHIZA care, în amestec cu îngrășământul NPK, are rezultate foarte bune. O dată pe an ud cu asta toate florile din grădină dar și cactușii, iar asta ajută mult.

Acesta este secretul în cazul meu. Toată lumea se miră ce plante am, în special Aztekium, care cresc foarte încet în mod normal.

Rep: O poveste amuzantă legată de cactuși?

Vasile (Laszlo) Horvath: Am un prieten care a fost de 17 ori în America de Sud să studieze cactușii. Este vorba de Andreas Wessner, care a descoperit Rebutia Wessneriana. La un moment dat, a mers cu un grup în America de Sud și căutau cactuși prin munți împreună cu un ghid. Dar, fără să-și dea seama, au trecut granița cu Chile și imediat au apărut grănicerii din Chile să-i aresteze. Ghidul, care era încă de partea cealaltă, le-a spus grănicerilor să-i lase în pace, să-i elibereze, pentru că el este ghidul lor, și că ei erau nebuni trimiși dintr-o casă de nebuni din Germania, iar medicul lor le-a prescris să viziteze America de Sus și să se plimbe pe munți să caute cactuși pentru terapie. Grănicerilor li s-a părut plauzibil și i-a eliberat, pentru că nu puteau concepe ca un om sănătos la cap să umble prin munți după cactuși. Această poveste o știu de la Andreas Wessner.

Rep: Un mesaj pentru iubitorii de cactuși?

Vasile (Laszlo) Horvath: Eu am fost și filatelist, colecționez și tablouri (am 530 de tablouri), minereuri (flori de mină), dar sunt și cactusist. Din păcate, în ziua de astăzi oamenii nu au timp pentru hobby-uri, pentru că sunt mereu grăbiți și stau pe telefoane. Dar pasiunea pentru cactuși este un hobby benefic, pentru că ești legat de natură, este relaxant, ai mereu ceva de învățat și îți oferă posibilitatea să întâlnești mulți oameni cu aceeași pasiune cu care să poți socializa și de la care poți afla multe lucruri.