UN MARTOR OCULAR DESPRE CELEBRAREA CĂSĂTORIEI LUI ILIE LAZĂR (1895-1976) 50 de ani de la moarte

Prof. Pamfil  Bilțiu

Ion Costin a fost un dascăl de vocație din Cetățele, com Șișești, animator al vieții spirituale locale, fiind deopotrivă dirijor de cor, publicist, pasionat culegător de folclor și om cu simțul relațiilor întreținute cu personalități din Țara Chioarului, Țara Lăpușului și Baia Mare, între care și cu avocatul Gheorghe Urdea, din Copalnic Mănăștur, socrul omului politic Ilie Lazăr, care l-a invitat la celebrarea căsătoriei fiicei sale.

Dascălul ne-a dat să consultăm un caiet manuscris memorialistic, în care am avut surpriza să găsim însemnări despre participarea lui la evenimentul despre care a notat interesante amănunte legate de ceremonialul nunții la care a participat. Iată ce a notat Ion Costin: „La 12 mai 1924, Ilie Lazăr, cunoscutul om politic, se căsătorește cu Maria Urdea, fiica avocatului Gheorghe Urdea din Mănăștur.” În realitate, nunta s-a desfășurat la 15 mai 1924.

„Ilie Lazăr locuia la Cluj, dar fiind de la țară, era născut la Giulești, ne-a declarat că nu se poate compara o nuntă de la țară cu una de la oraș, care nu are niciun farmec. Așa că el și-a organizat nunta la Copalnic-Mănăștur, la conacul socrului său. Cununia religioasă a fost oficiată la Biserica greco-catolică din comuna Mănăștur, de către protopotul Avram din Mănăștur, preotul Sabo din Șugătag și protopopul Băii Mari Alexandru Breban. Nașii de cununie i-au fost Alexandru Vaida-Voievod și Alexandru Lazăr, care era unchiul său. Între personalitățile invitate s-a aflat și Mihai Popovici, ortac de-al său în Partidul Național.

Între numeroșii invitați s-au aflat Dr. Ioan Vaida, văduva Maria Racoczi, din Baia Mare, Dr. Colceriu, tot din Baia Mare, Dr. Muste din Lăpuș, Dr. Gavril Oșan din Baia Mare, văduva Bel din Sighet, Stan din Lipău, județul Satu Mare, Macavei din Gherla, precum și domnișoarele Dora Colceriu, Anisia Bel, Dora Pop. Mihai Popovici era secretar de stat și a fost închis la pușcăria din Sighet. Au mai participat Dr. I. Vaida, Alexandru Ivașcu, Alexiu Pocol, vestitul bogătaș și propietar de mine, de la Valea Borcutului de lângă Baia Mare, Dr. Vasile Ilea, cunoscut om de cultură, născut și el la Copalnic Manăștur, și Suciu (nu ni se dă numele întreg, probabil a fost episcopul greco-catolic de Blaj Ioan Suciu). Au mai participat Negrea și Micu.”

Sunt multe amănunte referitoare la episoadele ceremonialului nunții. „Am numărat 24 de căruțe în care au fost aduși oaspeții, toate frumos împodobite cu struțuri de flori, panglici colorate, ceea ce a dat nunții un fast deosebit. Automobilele, cred că, au fost peste zece sau mai multe.

Ilie Lazăr a dovedit prin nunta sa atașament pentru obștea satului căci a invitat toți tinerii din sat la nuntă, care inițial au petrecut în curtea conacului cu dansuri, hori, muzică, strigături, unele dedicate mirilor, prin care li s-au făcut urări, căci nunta nu a ocolit tradițiile. După ce tineretul a petecut în ritmul muzicii în curtea conacului, a fost invitat în casă și toți au fost ospătați cu mâncăruri și băuturi alese. Atât nașul Vaida-Voievod, cât și Mihai Popovici, deși veneau de la alegerile din Bocșa, obosiți de lupta electorală, au ținut totuși să întrețină buna dispoziție cu oaspeții nuntași până dimineața. Telegramele, care cred că au fost peste o sută, au fost trimise mirilor din toate colțurile țării. Ele au dovedit popularitatea de care s-a bucurat cunoscutul și apreciatul om politic Ilie Lazăr.

La cină, nașul Alexandru Vaida-Voievod a adresat tinerilor căsătoriți o frumoasă cuvântare, în care le dorește și prevestește un viitor strălucit, numai că viitorul mirelui nu a fost deloc strălucit. Mirele a fost arestat în 1947 și purtat, cum ne-a spus, la Penitenciarul din Galați, la Penitenciarul din Sighet, în arestul Ministerului de Interne, la Penitenciarul Rm. Sărat, la coloniile de muncă Culmea și Periprava, fiind eliberat în 1964, cu sănătatea grav afectată, asta și deoarece pentru cele mai mici fleacuri de încălcare a Regulamentului de ordine interioară a avut parte de multe zile de izolare și mi-a spus „Nu da Doamne omului cât poate duce”.

Nici avocatul Gheorghe Urdea, om bogat, posesor de moșii și proprietarul băncii „Mănăștureana”. După naționalizarea bunurilor sale el n-a putut trece peste această durere și pierdere și în 1950 s-a sinucis.”

Trebuie să subliniem că Ion Costin, în urma relațiilor întreținute cu Ilie Lazăr i-a cunoscut viața și suferințele îndurate ca urmare a politicii sale, neavând liniște nici după eliberare, așa cum ne-a spus „A fost tot timpul în vizorul și urmărirea securității”.