Troițele din județul Maramureș – un tezaur de artă populară uitat

Neobosiții cercetători Pamfil și Maria Bilțiu ies în public cu o nouă lucrare – album de lux, rezervată troițelor din Maramureș, un tezaur de artă populară de o inestimabilă valoare, neluat în seamă de cercetători, deși el aparține identității noastre prin cultură, iar Maramureșul este o vatră a civilizației lemnului.

În această lucrare de mare frumusețe, apărută în condiții grafice ireproșabile la Editura Cetatea Romei, Baia Mare, 2025, autorii selectează în urma cercetărilor directe pe teren, dintr-un material foarte bogat, din toate zonele etnografice ale județului, un număr de 350 de troițe alb-negru și color dintre cele mai reprezentative, cele mai multe de lemn, dar și de piatră și de metal.

În lucrare autorii tratează toate aspectele legate de această categorie de artă populară: definiție, trăsături, amplasament, motivațiile ridicării lor, situarea în timp, ornamentica, dar și scurte biografii ale meșterilor creatori de troițe, unii mari personalități și creatori de mare valoare ai genului: Ion Stan Pătraș, Găvrilă Hotico Herenta Vâju, Găvrilă Hotico Herenta cel Tânăr, Gheorghe Borodi, Godja Pătru Pupăză și mulți alții.

Partea importantă a lucrării o reprezintă analiza morfologică a tipurilor și motivelor, semnele ornamenticii troițelor fiind interpretate atât sub aspectul semnificatiei mitico-simbolistice, cât și privind originile. Unele troițe sunt documente de mare importanță pentru istoria artei populare: Troița de la Remetea Chioarului, sec. XVII, Troița de la Plopiș, sec. XIX, între timp amândouă dispărute, Troița de la Berbești, sec. XVIII, Troița de la Ieud-Fieș, sec. XIX. Unele troițe închid legende, altele drame amoroase, altele evenimente istorice, altele sunt destinate memoriei unor mari personalități. Sarea și piperul acestei lucrări o reprezintă legendele incitante legate de troițe din diferite localități.