„Târgul cepelor” de la Asuaj - manifestare folclorică de veche tradiție a „Țării Codrului”

 EMIL DOMUȚA

Săptămâna trecută a avut loc Târgul Cepelor din Asuaju de Sus, eveniment ajuns la cea de-a 54-a ediție. Vă prezentăm un istoric de excepție al acestei manifestări, realizat de Emil Domuța, o personalitate a Țării Codrului.

Dintre toate manifestările populare obișnuite de multă vreme în satele zonei Codrului, precum hramul bisericilor, ieșitul la țarină, cununa seceratului, mersurile la târgurile săptămânale de la Ariniș, Hodod, Cehul Silvaniei ori participarea, până odinioară, la „danțul duminical”, sărbătoarea anuală de la Asuaj s-a impus întotdeauna prin unicitate, vechime și masivitatea participării localnicilor.

De mai bine de o jumătate de veac, manifestarea a fost preluată sub egida organismelor județene de profil și i s-a dat „formula scenică”, ceea ce a făcut-o să fie și mai bine cunoscută. Alături de „Târgul fetelor de pe Muntele Găina”, stă mărturie prin vremuri o veche tradiție care a pâlpâit până spre noi.

Din dorința de a reconstitui imaginea și semnificația mai profundă a „Târgului de la Asuaj”, am adunat în repetate rânduri mărturii de la bătrânii satelor zonei, de la mai vechii ceatarâși care întrețineau sărbătoarea, precum Nuțu Bobului și Iuănu Bănii din Asuaju de Sus, Simon Horotan și Vasile Pop din Urmeniș, Isidor Șerban din Stâna ori Gheorghea Strâmbului din Solduba. Apoi am amplificat documentarea, prin surse bibliografice și documentare, la Cluj- Napoca, Baia Mare și Satu Mare.

Din mărturiile orale am aflat că, până înainte de Primul Război Mondial, un „Târg al fetelor” se ținea la Asuaju de Sus anual, de sărbătoare creștină a „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”. Pe atunci i se mai spunea și „Târgul cireșelor” ori „Târgul Cepsălor”, cepsăle nefiind altceva decât podoabe sclipitoare cumpărate de la negustorii evrei și folosite la găteala capului tinerelor fete pentru zile de sărbătoare.

Or, se știe prea bine că orice fată fecioară purta întot­deauna capul descoperit și nu-și punea năframa decât în noaptea nunții, când se lua jos cununa de mireasă și nașa îi dăruia miresei o primă năframă înflorată. Într-o rânduială bine stabilită, erau podoabele pentru gătarea părului, „cepsele” împletitul cozilor și aranjatul cocului (,,conciul”)

După Primul Război Mondial, sărbătoarea s-a strămutat înspre toamnă și are loc anual în 14 septembrie. A ajuns să i se spună și „Târgul Cepelor”, iar această schimbare trebuie pusă în legătură ori cu anotimpul toamnei, când se vindeau roadele recoltelor, regina fiind ceapa, ori cu ieșirea din limbajul uzual al termenului de „cepsă” pentru podoabe.

Oricum și așa schimbată - ori că i se mai spune „Târgul fetelor” ori „Târgul cepelor”- manifestarea de la Asuaj rămâne cea mai grăitoare mărturie a legăturilor tradiționale dintre satele situate de o parte și de alta a Culmei Codrului ori mai din depărtare.

La sărbătoare luau parte în primul rând tinerii de ambele sexe, veniți din sate mai apropiate pentru a se aduna și a-și petrece alături o dată pe an, într-un anume loc central din satul Asuaju de Sus care poartă până azi numele de „Locul târgului”.  De trei decenii, manifestarea a fost strămutată pe un amplasament nou, mai generos ca spațiu, unde a funcționat o vestită livadă pomicolă, numită în memoria unui vrednic dascăl „Grădina Simoanchi”.