STATUL LA CONTROL. „Radiografia lui Bolojan” scoate la iveală haosul din administrația publică

Alexandra CRISTIAN

Deși se declară un stat democratic de aproape 37 de ani, România a funcționat până astăzi fără o evidență clară și transparentă a propriului aparat administrativ și a costurilor uriașe pe care acesta le generează. Timp de decenii, românii au primit doar informații fragmentate despre numărul real al bugetarilor, cheltuielile instituțiilor sau pierderile companiilor publice, statul evitând să prezinte o imagine completă asupra felului în care funcționează administrația și cum sunt cheltuiți banii publici.

Prima radiografie a statului român

În 8 mai 2026, Guvernul condus de premierul Ilie Bolojan a publicat un amplu raport, primul de acest fel, în care sunt analizate administrația locală, centrală și companiile de stat. Să nu uităm că actualul guvern în curând va fi schimbat, după ce moțiunea de cenzură depusă de PSD și AUR a trecut de Parlament săptămâna trecută.

Radiografia, denumită oficial „Raportul privind Analiza Eficienței Administrației Publice Centrale și Locale”, prezintă pentru prima dată informații despre instituțiile publice, companiile de stat, personalul bugetar și cheltuielile aferente. Acesta a fost elaborat în cursul anului 2025, pe baza celor mai recente date oficiale disponibile la momentul redactării, aferente anului 2024, cu informații furnizate de Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Ministerul Dezvoltării, Institutul Național de Statistică și alte instituții publice. Datele au fost prelucrate cu sprijinul Băncii Mondiale.

„Considerăm că publicarea acestor informații constituie o obligație față de cetățeni, independentă de orice configurație politică. Administrația publică a funcționat, în mod sistematic, fără transparență reală, cu resurse publice gestionate departe de ochii contribuabililor și date esențiale despre dimensiunea și costul aparatului administrativ dispersate între instituții, fără o imagine de ansamblu accesibilă publicului. Raportul de față este materializarea concretă a angajamentului de transparentizare a activității statului: o radiografie amplă, bazată pe date oficiale, pusă la dispoziția fiecărui cetățean”, se arată în comunicatul oficial al Guvernului privind publicarea raportului.

Deși raportul a fost realizat în 2025 pe baza datelor din 2024, Guvernul susține că informațiile reflectă în continuare situația actuală a administrației publice din România.

„Structurile administrative analizate, dimensiunea aparatului de stat, cheltuielile de personal și indicatorii de performanță la nivel local nu au suferit modificări fundamentale față de perioada de referință a raportului”, mai este specificat în comunicat.

Acuratețe de 95% și date care se contrazic între instituțiile statului

Raportul indică faptul că statul român nu deține nici astăzi informații clare asupra numărului real de angajați. Sursele oficiale precum Ministerul Finanțelor, ITM și ANFP au transmis date care nu se corelează, dovadă care subliniază încă o dată necesitatea digitalizării instituțiilor publice din România.

Pe scurt, statul nu știe exact câți oameni lucrează în sistemul public și în ce condiții.

„Demersul colectării și prelucrării datelor a fost de durată pentru că bazele de date sunt fragmentate, motiv pentru care acuratețea este de 95%. Este încă o dovadă a necesității digitalizării”, se arată în comunicatul Guvernului.

Câte posturi sunt în instituțiile publice din România

Ministerul Finanțelor a transmis că, la sfârșitul lunii aprilie 2025, instituțiile publice aveau 1.511.900 de posturi aprobate, dintre care 1.287.381 de posturi sunt ocupate, iar 224.519 de posturi sunt vacante. Numărul posturilor remunerate era de 1.255.381, iar 14.522 de posturi erau ocupate de persoane care cumulau salariul cu pensia.

Funcționarii publici reprezintă doar 11% din totalul posturilor

Conform datelor transmise de ANFP (Agenția Națională a Funcționarilor Publici), la sfârșitul lunii aprilie 2025, existau 130.455 de posturi ocupate de funcționari publici, 4.535 de posturi temporar ocupate, 34.502 posturi vacante și 7.591 de posturi temporar vacante.

Cu toate acestea, posturile ocupate ale funcționarilor publici reprezintă doar 11% din numărul mediu al posturilor remunerate din instituțiile publice. Din rândul posturilor funcționarilor publici, 68% le ocupă femeile.

De asemenea, în graficul de mai jos se observă numărul angajaților la stat, din total angajați în țările europene. Deși în anul 2000 România avea poate cel mai mic număr de angajați la stat din totalul angajaților din țară, se observă o creștere semnificativă în anul 2020, depășind media europeană.

Aproape 200.000 de oameni au cel puțin două contracte de muncă

Raportul arată că 199.000 de persoane care lucrează în instituții și companii de stat dețin două sau mai multe contracte de muncă, iar dintre acestea 38.610 figurează înregistrate chiar cu cel puțin două contracte de muncă full-time simultan. Alte 39.002 persoane au un contract cu normă întreagă la companii private, iar 55.952 de persoane au un contract cu normă parțială la societăți private.

În plus, 104.171 de persoane lucrează exclusiv în instituții sau companii ale statului.

Instituțiile din sectorul de apărare și siguranță națională nu au fost incluse în această situație.

Cheltuielile de personal din instituțiile publice depășesc 164 miliarde de lei

În 2024, cheltuielile de personal au fost în valoare de 164,6 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 9,3% din Produsul Intern Brut, comparativ cu 8,3% în 2023. Aceste costuri echivalează cu 21,5% din totalul cheltuielilor instituțiilor publice, într-un an în care deficitul bugetar a ajuns la 8,65% din PIB.

Acest lucru dovedește faptul că presiunea asupra bugetului de stat generată de cheltuielile de personal este tot mai mare, iar fără o reformă reală a administrației publice costurile riscă să devină tot mai greu de susținut. Practic, aproape un sfert din banii cheltuiți de stat merg către salariile din sistemul public, în timp ce investițiile și dezvoltarea rămân tot mai des în plan secund.

Situația în companiile de stat

Raportul include și o analiză a companiilor de stat. Însă, din cele 1.421 de companii de stat, un număr semnificativ de 314 companii nu au raportat date financiare sau nu există informații disponibile în bazele oficiale pentru acestea, fapt care reprezintă riscuri majore de transparență.

Ministerul Finanțelor a transmis că numărul mediu al salariaților din companiile de stat care au raportat situații financiare este de 256.134, la sfârșitul anului 2024.

De asemenea, din cele 1.107 companii de stat cu date financiare complete, 904, adică 82%, se autofinanțează și nu primesc subvenții de la bugetul de stat. Alte 203 (18%) de companii sunt subvenționate.

Deși doar 203 la număr, în companiile subvenționate cheltuielile de personal sunt aproape egale cu cele ale celor 904 companii care se autofinanțează. Mai exact, în cazul companiilor subvenționate, 27% sunt cheltuieli de personal din totalul cheltuielilor, iar în cazul companiilor care se autofinanțează, 29% din totalul cheltuielilor sunt pentru personal.

Raportul mai arată și companiile care au înregistrat pierderi în 2024. Astfel, în rândul companiilor nesubvenționate, 223 din cele 904 au înregistrat pierderi, cu cheltuieli de personal cumulate de aproximativ 1,1 miliarde de lei, iar în cazul celor subvenționate, 43 de companii, din totalul de 203, au raportat pierderi, însă cheltuielile lor cu personalul însumează 5,4 miliarde de lei. Prin urmare, doar aceste 43 de companii însumează:

• 17% din cheltuielile totale de personal în întregul sector al companiilor de stat;
• 37% din totalul cheltuielilor de personal al companiilor subvenționate.

Documentul menționează și companiile de stat care înregistrează pierderi financiare semnificative. Mai exact, sunt 49 de companii subvenționate cu pierderi care cumulează 7 miliarde lei cheltuieli de personal, ceea ce reprezintă 22% din totalul cheltuielilor de personal ale întregului sector public de companii.

Cele mai mari pierderi financiare au fost raportate de CFR, cu 417,347 milioane lei, Electrocentrale Craiova, cu 400,928 milioane de lei, UNIFARM, cu 354,232 milioane de lei, CFR Marfă, cu 320,802 milioane de lei, Termoenergetica București, cu 198,485 milioane de lei, Metrorex, cu 181,146 milioane de lei și Complexul Energetic Valea Jiului, cu 152,357 milioane de lei.

De asemenea, există 15 companii care au cheltuieli, dar nu raportează venituri sau subvenții, fapt ce semnalează inactivitate operațională sau lipsă de control financiar.

La polul opus, sunt și companii de stat care se autofinanțează și generează venituri și profituri importante.

Printre companiile nesubvenționate cu cele mai mari venituri în 2024 se află: Hidroelectrica, cu 10,13 miliarde de lei venituri totale, Romgaz, cu 8,29 miliarde de lei, Transelectrica, cu 7,9 miliarde de lei, Complexul Energetic Oltenia, cu 4,73 miliarde de lei, Transgaz, cu 4,51 miliarde de lei, Electrocentrale București, cu 2,64 miliarde de lei și Poșta Română, cu 1,79 miliarde de lei.

Cele mai mari profituri brute au fost raportate de companiile: Hidroelectrica – 4,78 miliarde de lei; Romgaz – 3,49 miliarde de lei; Compania Națională Aeroporturi București – 693 milioane de lei; Transelectrica – 592 milioane de lei; Transgaz – 458 milioane de lei.

Forța de muncă din instituțiile publice, îmbătrânită

Raportul arată că majoritatea angajaților din instituțiile publice, aproximativ 55%, se încadrează în grupa de vârstă 45–59 de ani, ceea ce înseamnă că aproape 60% dintre salariații actuali vor ajunge la pensie în 15 ani. Potrivit analizei, pensionările din următorul deceniu ar putea permite reorganizarea instituțiilor și diminuarea numărului de angajați din sistemul public, în paralel cu digitalizarea serviciilor și eliminarea structurilor suprapuse. Astfel, reducerea aparatului bugetar ar putea fi făcută gradual, cu un impact social mai redus și cu scăderea presiunii asupra bugetului de stat.

„Această realitate demografică poate reprezenta o oportunitate pentru reducerea graduală a dimensiunii aparatului administrativ, în paralel cu reformele necesare de simplificare, digitalizare și automatizare a proceselor interne și a serviciilor publice. Totodată, analiza pe grupe de vârstă poate contribui la anticiparea domeniilor unde forța de muncă se va reduce semnificativ, semnalând nevoia de programe de reconversie profesională și adaptare curriculară pentru noile generații”, precizează Guvernul în raport.

Nivelul de sărăcie

Indicele de sărăcie generală la nivel de unitate administrativ-teritorială pentru anul 2024 arată valori mai ridicate în Moldova, sudul Munteniei, Oltenia și centrul Transilvaniei, unde lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație contribuie la adâncirea vulnerabilității sociale.

În schimb, UAT-urile urbane sau urbanizate, mai ales cele din jurul municipiilor reședință de județ și din zone metropolitane, au niveluri ale indicelui apropiate de zero, indicând condiții mai bune de viață, acces la servicii și oportunități economice diversificate.

Aceste diferențe evidențiază o Românie împărțită între zone dezvoltate și regiuni în care sărăcia continuă să afecteze puternic nivelul de trai. În timp ce marile orașe și zonele metropolitane beneficiază de investiții, infrastructură și oportunități economice, multe comunități rămân marcate de lipsa dezvoltării, acces redus la servicii și vulnerabilitate socială ridicată.

Deși suntem o țară europeană încă din anul 2007, decalajele dintre regiunile țării continuă să se adâncească, în ciuda accesului la fonduri europene și a programelor de dezvoltare derulate în ultimii ani.

Impozite locale și fonduri europene

La impozitele pe proprietate, diferențele sunt semnificative. Veniturile locale variază între 52 lei/capita și 6.415 lei/capita. Cernavodă, cu 17.701 locuitori, are cel mai mare venit per capita din impozite pe proprietate, de 6.415 lei/locuitor. Predeal, oraș turistic din Brașov, încasează 2.334 lei/locuitor.

Raportul menționează și comune mici cu venituri ridicate din impozite pe proprietate, precum Vulturu, din Constanța, cu 699 de locuitori și 5.079 lei/locuitor, sau Frecăței, din Brăila, cu 1.262 de locuitori și 3.009 lei/locuitor.

„În general, valori mai mari ale veniturilor pe locuitor tind să se regăsească în interiorul sau în apropierea zonelor funcționale urbane, ca o consecință a activităților economice mai intense care generează venituri în gospodării și proprietăți ale operatorilor economici”, mai este precizat în raport.

La nivel local, raportul descrie o dependență de transferurile de la bugetul central, comunele sărace generând sub 20% din bugetul lor prin venituri proprii.

În ceea ce privește gradul de colectare a impozitelor pe proprietate, acesta variază extrem, de la 100% în unele zone la sub 5%, fapt care reflectă diferențe în capacitatea administrativă și contextul economic local.

În regiunile Moldova, Dobrogea, sudul Munteniei și Olteniei există localități cu grad de colectare redus, de sub 40%. Acest fapt este corelat cu lipsa zonelor urbane funcționale, gradul de sărăcie și veniturile populației.

În contrast, în Transilvania, Banat, zona metropolitană București-Ilfov, județele Constanța și Brăila, sunt mai multe unități administrativ-teritoriale care ating sau depășesc rate de colectare de peste 65%.

Exemple de localități cu grad de colectare de 80–100%: Husasău de Tinca (BH) – 100%, Oncești (MM) – 100%, Concești (BT) – 99%, Păuca (SB) – 97%.

Exemple de localități care au grad de colectare între 20–80%: Halmeu (SM) – 40%, Vulturești (OT) – 45%, Deva (HD) – 47%, Alexandria (TR) – 68%.

Exemple de localități cu grad sub 20% de colectare: Grajduri (IS) – 2%, Slobozia Bradului (VN) – 4%, Poșta Câlnău (BZ) – 8%, Homocea (VN) – 10%, Pardina (TL) – 10%, Turnu Măgurele (TR) – 17%.

Venituri din fonduri europene, la nivel de consilii județene

Județele cu cele mai mari venituri europene per capita sunt Tulcea, Bihor, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Mehedinți, ceea ce indică o mobilizare eficientă a structurilor județene, iar la polul opus sunt județele Timiș, Teleorman, Ilfov, Mureș, Harghita, Bacău, Iași și Suceava care au raportat cele mai mici venituri atrase din fonduri europene per capita.

În ceea ce privește accesarea fondurilor europene și a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), peste 90% dintre consiliile județene din țară nu au niciun contract PNRR semnat până în 2025.

Datele din raport arată diferențe majore între județele României în ceea ce privește capacitatea de a atrage bani europeni. În timp ce unele administrații județene au reușit să folosească eficient fondurile europene pentru dezvoltare și investiții, multe alte județe au rămas mult în urmă, pierzând oportunități importante de finanțare și dezvoltare. Raportul evidențiază faptul că dezvoltarea locală depinde tot mai mult de competența administrațiilor locale de a atrage și de a gestiona bani europeni.

Concluzia majoră a raportului este aceea că administrația publică din România este în continuare fragmentată și supradimensionată, cu cheltuieli mari raportate la rezultatele obținute și cu fonduri distribuite fără criterii clare, fapt care duce la risipă și ineficiență. Documentul arată că statul funcționează încă pe structuri greoaie, construite în timp fără reforme reale, în care instituțiile se suprapun, datele nu sunt corelate, iar performanța este dificil de măsurat în lipsa digitalizării și a unei monitorizări mai stricte a modului în care sunt cheltuiți banii publici.

Raportul scoate în evidență și diferențele majore dintre administrațiile publice locale: unele județe și orașe reușesc să atragă investiții și fonduri europene, în timp ce altele rămân dependente de banii de la bugetul de stat.

Astfel că, prin această „radiografie a statului român”, Guvernul admite practic că România are nevoie de o reformă administrativă profundă, bazată pe digitalizare, reducerea birocrației, eficientizarea cheltuielilor și reorganizarea aparatului public.

Rămâne însă întrebarea dacă aceste concluzii vor fi urmate și de măsuri concrete sau dacă acest raport va rămâne doar o prezentare oficială a problemelor cunoscute deja de ani de zile, dar neasumate de politicienii care guvernează țara.