Sfântul tras pe roată la 104 ani

În 2007, s-a hotărât canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu. Proclamarea oficială a canonizării lor a avut loc pe 11 mai 2008, la Mănăstirea Salva. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea lor în rândul sfinților, cu ziua de pomenire, 12 noiembrie.

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuței, într-o familie de țărani liberi, înrudită cu stră­moșii poetului George Coșbuc.
Se pare că, încă din tinerețe, a făcut parte dintr-un regiment care era așezat undeva lângă Viena și, tot amânându-i-se eliberarea, a dezertat și s-a întors acasă. Urmărit de oamenii îm­părăției, s-a refugiat în Munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului.
Pentru vechea dezertare, a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtășirii fiului său cu azimă, precum și spovedirii lui de către un preot unit. Mențio­năm că și-a îngropat băiatul în ritul credinței strămoșești.
În anii 1761-1762, a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare. El a cerut ca, prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința, căci de decenii ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței unite.
Atanasie și-a dat seama că nu s-a ținut cont de dorința românilor și a început să se opună pe față procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urma să-i convertească la catolicism.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirlă”, era organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniță nou înființat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul.
Când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în față a ieșit, călare, „moș Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi!... Și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credința să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Soldații care urmau să depună jurământ de credință față de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos, în semn de protest și nesupunere.
La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vino­vații să fie pedepsiți.
La 12 noiembrie 1763, pe ace­lași platou din Salva, a avut loc execuția celor găsiți vinovați de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc...”, după cum se arată în sentința de condamnare.
Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, „pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi, iar mulți dintre cei bătuți au murit sub lovituri.

Sursa  https://www.crestinortodox.ro