• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 09 Decembrie 2021

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 30 Aprilie , 2012

Serafim Man, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt

Este unul dintre duhovnicii cu har ai Maramureşului, căutat de oameni de rând sau celebri, inclusiv de preşedintele Traian Băsescu. A fost duhovnicul  părintelui Nicolae Steinhardt şi, în mod miraculos, prin credinţă şi nădejde a reuşit să învingă greutăţile vremurilor şi să lupte cu cancerul.  

 

Părintele Serafim Man s-a născut în data de 27 noiembrie 1935, în localitatea Boiereni, judeţul Maramureş, în apropiere de Mănăstirea Rohia. La numai 17 ani, simte chemarea credinţei şi intră ca frate în Mănăstirea Rohia. După trei ani de ucenicie, în 20 iulie 1955,  va fi tuns în monahism, primind numele Serafim. În primăvara anului 1957, părintele Serafim Man este hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, ieromonah. În 1949, din cauza decretului 410, este nevoit să părăsească mănăstirea şi, până în 1971, să slujească preot prin satele din jur. În 1973, devine stareţ al mănăstirii.

În acea perioadă, ajunge aici Nicolae Steinhardt, la recomandarea filozofului Constantin Noica, care, după ce a vizitat mănăstirea, îl anunţă pe Steinhardt că: „ţi-am găsit locul”. Pentru că era fost deţinut politic şi evreu convertit la creştinism, Steinhardt fusese refuzat de mai multe mănăstiri. Părintele Serafim Man l-a primit însă cu dragoste creştinească şi a acceptat să-l tundă în monahism.

 

Numai că, tocmai atunci, "Părintele Serafim Man", scrie Nicolae Steinhardt în "Autobiografia" sa, "s-a îmbolnăvit foarte grav şi a fost internat în stare aproape disperată la un spital din Cluj. De acolo, din ce în ce mai bolnav, a venit, în august 1980, la Rohia, numai ca să mă călugărească pe mine, potrivit făgăduinţei ce-mi făcuse". Pe atunci, doctorii îi spuneau că mai are de trăit ceasuri, nu zile. Iar el s-a rugat Mântuitorului: "Dacă mai am ceva de lucrat aici, lasă-mă în viaţă, dacă nu, ia-mă la Tine"!". S-a rugat mereu pentru iertare de păcate şi vindecare. Iar Dumnezeul îl ţine şi astăzi. Ca să ne înveţe lecţia iubirii, a credinţei şi a speranţei. Părintele spune cu orice ocazie că trebuie să ne rugăm într-una: „Mergând pe drum ori lucrând, zi si-atunci: "Doamne, ajută! Doamne, iartă-mă!". Nu-i voie să întrerupem rugăciunea. Mintea noastră să fie în cer, mintea noastră să fie la Dumnezeu. Dumnezeu e aproape de noi. Tot ce ne înconjoară ne vorbeşte de Dumnezeu”

În calitate de stareţ, pe lângă activitatea duhovnicească, părintele Serafim s-a ostenit şi în vederea întăririi materiale a mănăstirii, întărind clădirile acesteia şi zidind altele de folos; în vremea sa a fost zidită "Casa cu Paraclis", "Casa Poetului" şi "Altarul de vară".

De-a lungul vieţii sale, părintele Serafim Man a publicat mai multe cărţi de folos duhovnicesc, dintre care le amintim pe următoarele: "Mănăstirea Rohia" (Cluj-Napoca, 1989), "Livada duhovnicească" (Cluj-Napoca, 1990), "Adevăruri trăite. Învăţături folositoare" (Baia Mare, 1993), "Buchet de pilde şi învăţături creștine pentru tineri" (Baia Mare, 1995), "Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei" (Baia Mare, 1996), "Meditaţii duhovniceşti" (Baia Mare, 2002), "Viața şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov" (Baia Mare, 2004), "Rugăciunea domnească Tatăl nostru. Tâlcuire" (Baia Mare, 2007), precum şi mai multe predici şi omilii, în revistele teologice.

Comentariile celorlalți

Stelian Gombos pe 14.02.2013 la 12:21
In Memoriam: Săvârşirea din această viaţă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Man de la Mănăstirea Rohia - Maramureş…



În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărata viaţă...
Aşa s-a intâmplat şi în dimineața zilei de 12 februarie 2013, când am aflat că la ora 03 și 10 minute, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man a trecut în lumea drepților și a cuvioșilor.
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Srafim (Ștefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă localitatea Rohia, din Ţara Lăpuşului, judeţul Maramureş. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obștea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către Părintele Stareț Justinian Chira - actualul Arhiepiscop venerabil al Maramureșului și Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În luna martie anul 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul nr. 410, până în anul 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupșeni, Băiuț şi Costeni. În anul 1971 a revenit la mănăstirea de metanie, iar în anul 1973 a fost numit Stareț al Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în anul 1984 când, din motive de sănătate, cancer la gât, s-a retras. Preacuvioșia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obștea Mănăstirii și l-a călugărit. Părintele Arhimandrit Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi a fost licenţiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia anului 1979.
La data de 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, la 27 decembrie 2012 de sărbătoarea Sfântului Mc. și Arhid. Ștefan Preasfințitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de preţuire şi respect „Crucea Voievodală Maramureșană”. De sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, numele sfântului pe care la primit la botez, a fost ultima data, când a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost împărtăşit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanu - ucenicul Părintelui Arhimandrit Serafim Man. În luna noiembrie anul 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.
Duminică - 10 februarie 2013, s-a mărturisit şi împărtăşit şi apoi după ani de suferinţă, s-a stins ca o lumânare ce a ars cu credinţă jertfelnică, cu dragoste faţă de Dumnezeu, de mănăstire şi de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Iisus Hristos Domnul şi la Maica Domnului pe care a cinstit-o şi iubit atât de mult. Un om al rugăciunii şi al cărţii, cu chip de înger: A iubit Biserica, Rugăciunea, Sfânta Liturghie după ce a fost hirotonit a slujit timp de trei ani neîntrerupt şi după aceea iubirea şi bucuria cea mai mare era slujirea Sfintei Liturghii şi la Sfântul Maslu. A fost duhovnicul monahilor şi monahiilor de la mănăstirile: Rohia, Rohiiţa, Lăpuşul Românesc, Căşiel, Habra, Breaza, etc. a sutelor de preoţi şi a credincioşilor din toată ţară, dar mai ales a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care s-a mărturisit la Preacuvioşia sa în urmă cu şapte zile. Cu timp şi fără timp, în plină zi şi în miez de noapte a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângăiere şi întărire în credinţă, exemplu al minuni lui Dumnezeu fiind însuşi Preacuvioşia sa prin modul cum Dumnezeu l-a vindecat şi la ţinut mărturie timp de 30 de ani de cumplita boală de care a suferit.
A publicat următoarele cărţi: Mănăstirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj - Napoca, 1989; Livada duhovnicească, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj-Napoca, 1990; ediţia a doua, 2010; Adevăruri trăite, Învăţături folositoare, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1993; Un buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1995; Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1996; Meditaţii duhovniceşti, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2002; Viaşa şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, Baia Mare, 2004; Rugăciunea domnească Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007. Totodată, a publicat multe predici şi omilii, în revistele teologice.
Fiind un stareţ gospodar şi jertfelnic, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea stării patrimoniale şi materiale a mănăstirii. Dintre realizările sale amintim: construirea „Casei cu Paraclis”, „Casei Poetului”, „Altarului de vara”, aducţiunea apei la mănăstire, introducerea curentului electric, construirea drumului de acces la mănăstire, zidurile de susţinere din incinta mănăstirii. etc. Pe lângă conducerea lucrărilor, la toate acestea a lucrat efectiv cu mâinile şi braţele Preacuvioşiei Sale…
Ce să mai zic într-o astfel de situaţie: că în ultima vreme am petrecut destul de mulţi părinţi duhovniceşti, mai cu seamă în ultimii doi ani şi iată acum a sosit ceasul să facem acelaşi lucru şi cu Părintele Arhimandrit Serafim Man – care va rămâne în amintirea şi în conştiinţa noastră cu multe învăţături şi fapte minunate, printre care, la loc de frunte stă aceea că a încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste, şi care astăzi sunt preoţi şi slujitori destoinici ai Bisericii strămoşeşti. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român. Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea şi demnitatea lui, apoi vocea sa caldă dar în acelaşi timp hotărâtă şi fermă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii Preacuvioşiei Sale; luciditatea şi spiritul său critic, însoţit de foarte multă înţelegere, smerenie, blândeţe şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare duhovnicească şi morală, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar!... Părintele Arhimandrit Serafim Man a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!...
Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhimandrit Serafim Man – mare personalitate a culturii, duhovniciei şi spiritualităţii acestor ţinuturi şi nu numai, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!... Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...
Altfel spus, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Man, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!...
Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!...




Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!







Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Stelian Gomboş

Stelian Gombos pe 13.02.2013 la 12:11
In Memoriam: Săvârşirea din această viaţă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Man de la Mănăstirea Rohia - Maramureş…



În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărata viaţă...
Aşa s-a intâmplat şi în dimineața zilei de 12 februarie 2013, când am aflat că la ora 03 și 10 minute, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man a trecut în lumea drepților și a cuvioșilor.
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Srafim (Ștefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă localitatea Rohia, din Ţara Lăpuşului, judeţul Maramureş. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obștea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către Părintele Stareț Justinian Chira - actualul Arhiepiscop venerabil al Maramureșului și Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În luna martie anul 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul nr. 410, până în anul 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupșeni, Băiuț şi Costeni. În anul 1971 a revenit la mănăstirea de metanie, iar în anul 1973 a fost numit Stareț al Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în anul 1984 când, din motive de sănătate, cancer la gât, s-a retras. Preacuvioșia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obștea Mănăstirii și l-a călugărit. Părintele Arhimandrit Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi a fost licenţiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia anului 1979.
La data de 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, la 27 decembrie 2012 de sărbătoarea Sfântului Mc. și Arhid. Ștefan Preasfințitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de preţuire şi respect „Crucea Voievodală Maramureșană”. De sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, numele sfântului pe care la primit la botez, a fost ultima data, când a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost împărtăşit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanu - ucenicul Părintelui Arhimandrit Serafim Man. În luna noiembrie anul 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.
Duminică - 10 februarie 2013, s-a mărturisit şi împărtăşit şi apoi după ani de suferinţă, s-a stins ca o lumânare ce a ars cu credinţă jertfelnică, cu dragoste faţă de Dumnezeu, de mănăstire şi de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Iisus Hristos Domnul şi la Maica Domnului pe care a cinstit-o şi iubit atât de mult. Un om al rugăciunii şi al cărţii, cu chip de înger: A iubit Biserica, Rugăciunea, Sfânta Liturghie după ce a fost hirotonit a slujit timp de trei ani neîntrerupt şi după aceea iubirea şi bucuria cea mai mare era slujirea Sfintei Liturghii şi la Sfântul Maslu. A fost duhovnicul monahilor şi monahiilor de la mănăstirile: Rohia, Rohiiţa, Lăpuşul Românesc, Căşiel, Habra, Breaza, etc. a sutelor de preoţi şi a credincioşilor din toată ţară, dar mai ales a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care s-a mărturisit la Preacuvioşia sa în urmă cu şapte zile. Cu timp şi fără timp, în plină zi şi în miez de noapte a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângăiere şi întărire în credinţă, exemplu al minuni lui Dumnezeu fiind însuşi Preacuvioşia sa prin modul cum Dumnezeu l-a vindecat şi la ţinut mărturie timp de 30 de ani de cumplita boală de care a suferit.
A publicat următoarele cărţi: Mănăstirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj - Napoca, 1989; Livada duhovnicească, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj-Napoca, 1990; ediţia a doua, 2010; Adevăruri trăite, Învăţături folositoare, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1993; Un buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1995; Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1996; Meditaţii duhovniceşti, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2002; Viaşa şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, Baia Mare, 2004; Rugăciunea domnească Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007. Totodată, a publicat multe predici şi omilii, în revistele teologice.
Fiind un stareţ gospodar şi jertfelnic, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea stării patrimoniale şi materiale a mănăstirii. Dintre realizările sale amintim: construirea „Casei cu Paraclis”, „Casei Poetului”, „Altarului de vara”, aducţiunea apei la mănăstire, introducerea curentului electric, construirea drumului de acces la mănăstire, zidurile de susţinere din incinta mănăstirii. etc. Pe lângă conducerea lucrărilor, la toate acestea a lucrat efectiv cu mâinile şi braţele Preacuvioşiei Sale…
Ce să mai zic într-o astfel de situaţie: că în ultima vreme am petrecut destul de mulţi părinţi duhovniceşti, mai cu seamă în ultimii doi ani şi iată acum a sosit ceasul să facem acelaşi lucru şi cu Părintele Arhimandrit Serafim Man – care va rămâne în amintirea şi în conştiinţa noastră cu multe învăţături şi fapte minunate, printre care, la loc de frunte stă aceea că a încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste, şi care astăzi sunt preoţi şi slujitori destoinici ai Bisericii strămoşeşti. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român. Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea şi demnitatea lui, apoi vocea sa caldă dar în acelaşi timp hotărâtă şi fermă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii Preacuvioşiei Sale; luciditatea şi spiritul său critic, însoţit de foarte multă înţelegere, smerenie, blândeţe şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare duhovnicească şi morală, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar!... Părintele Arhimandrit Serafim Man a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!...
Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhimandrit Serafim Man – mare personalitate a culturii, duhovniciei şi spiritualităţii acestor ţinuturi şi nu numai, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!... Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...
Altfel spus, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Man, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!...
Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!...




Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!







Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Stelian Gomboş

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.