Serafim Man, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt

Este unul dintre duhovnicii cu har ai Maramureşului, căutat de oameni de rând sau celebri, inclusiv de preşedintele Traian Băsescu. A fost duhovnicul  părintelui Nicolae Steinhardt şi, în mod miraculos, prin credinţă şi nădejde a reuşit să învingă greutăţile vremurilor şi să lupte cu cancerul.  

Părintele Serafim Man s-a născut în data de 27 noiembrie 1935, în localitatea Boiereni, judeţul Maramureş, în apropiere de Mănăstirea Rohia. La numai 17 ani, simte chemarea credinţei şi intră ca frate în Mănăstirea Rohia. După trei ani de ucenicie, în 20 iulie 1955,  va fi tuns în monahism, primind numele Serafim. În primăvara anului 1957, părintele Serafim Man este hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, ieromonah. În 1949, din cauza decretului 410, este nevoit să părăsească mănăstirea şi, până în 1971, să slujească preot prin satele din jur. În 1973, devine stareţ al mănăstirii.

În acea perioadă, ajunge aici Nicolae Steinhardt, la recomandarea filozofului Constantin Noica, care, după ce a vizitat mănăstirea, îl anunţă pe Steinhardt că: „ţi-am găsit locul”. Pentru că era fost deţinut politic şi evreu convertit la creştinism, Steinhardt fusese refuzat de mai multe mănăstiri. Părintele Serafim Man l-a primit însă cu dragoste creştinească şi a acceptat să-l tundă în monahism.

Numai că, tocmai atunci, "Părintele Serafim Man", scrie Nicolae Steinhardt în "Autobiografia" sa, "s-a îmbolnăvit foarte grav şi a fost internat în stare aproape disperată la un spital din Cluj. De acolo, din ce în ce mai bolnav, a venit, în august 1980, la Rohia, numai ca să mă călugărească pe mine, potrivit făgăduinţei ce-mi făcuse". Pe atunci, doctorii îi spuneau că mai are de trăit ceasuri, nu zile. Iar el s-a rugat Mântuitorului: "Dacă mai am ceva de lucrat aici, lasă-mă în viaţă, dacă nu, ia-mă la Tine"!". S-a rugat mereu pentru iertare de păcate şi vindecare. Iar Dumnezeul îl ţine şi astăzi. Ca să ne înveţe lecţia iubirii, a credinţei şi a speranţei. Părintele spune cu orice ocazie că trebuie să ne rugăm într-una: „Mergând pe drum ori lucrând, zi si-atunci: "Doamne, ajută! Doamne, iartă-mă!". Nu-i voie să întrerupem rugăciunea. Mintea noastră să fie în cer, mintea noastră să fie la Dumnezeu. Dumnezeu e aproape de noi. Tot ce ne înconjoară ne vorbeşte de Dumnezeu”

În calitate de stareţ, pe lângă activitatea duhovnicească, părintele Serafim s-a ostenit şi în vederea întăririi materiale a mănăstirii, întărind clădirile acesteia şi zidind altele de folos; în vremea sa a fost zidită "Casa cu Paraclis", "Casa Poetului" şi "Altarul de vară".

De-a lungul vieţii sale, părintele Serafim Man a publicat mai multe cărţi de folos duhovnicesc, dintre care le amintim pe următoarele: "Mănăstirea Rohia" (Cluj-Napoca, 1989), "Livada duhovnicească" (Cluj-Napoca, 1990), "Adevăruri trăite. Învăţături folositoare" (Baia Mare, 1993), "Buchet de pilde şi învăţături creștine pentru tineri" (Baia Mare, 1995), "Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei" (Baia Mare, 1996), "Meditaţii duhovniceşti" (Baia Mare, 2002), "Viața şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov" (Baia Mare, 2004), "Rugăciunea domnească Tatăl nostru. Tâlcuire" (Baia Mare, 2007), precum şi mai multe predici şi omilii, în revistele teologice.