Povestea legendei lui Maricel Voinea

Maricel Voinea este cel mai valoros handbalist pe care l-a avut Maramureşul, un fenomen, unul dintre cei mai iubiţi sportivi din toate timpurile, o legendă. 

S-a născut pe 17 martie 1959, la Galaţi. În 1972 îşi începe ucenicia în handbal, la Şcoala sportivă Bacău (joacă la Ştiinţa Bacău până în 1976). Între 1977-1989 activează la HC Minaur. Traseu sportiv: ‘89-‘92: Avidesa Valencia (Spania); ‘92-‘94: Leutershausen (Germania); ‘94-‘98: Northorn (Germania); 1989-2000: Ibbenburen (Germania), antrenor-jucător, reuşeşte promovarea; 2000-2002: Lansberg (Germania), antrenor-jucător, reuşeşte promovarea; 2002-2004: Furstenfeldbruk (Germania). Dublu campion mondial universitar (‘82 şi ‘85), medaliat cu aur la Supercupa campionilor mondiali şi olimpici (‘83), două medalii de bronz la Jocurile Olimpice (‘80 şi ‘84) . Este inventatorul unui efect care-i poartă numele. Desemnat al doilea sportiv maramureşean al secolului, este căsătorit cu Eugenia, are un fiu, Bogdan, şi un nepoţel care speră să-i moştenească pasiunea pentru handbal.

Legătura care avea să-i marcheze viaţa cu handbalul a început prin anii 1970, apoi s-a dezvoltat. Făcea mai multe sporturi, dar handbalul a rămas prioritatea şi dragostea lui. Juca la HC Ştiinţa Bacău şi prin 1976, puştiul care dădea goluri pe bandă rulantă s-a trezit cu oferte de la echipe importante. La un meci fusese văzut de Lascăr Pană, aşa că printre “pretendenţi” se afla şi Minaur Baia Mare. La finalul sezonului 1977-1978, Voinea şi-a adăugat la palmares primul trofeu : Cupa României la handbal masculin, aflată la prima ediţie! Tot în aceeaşi perioadă, a exersat efectul Voinea. Aruncarea care l-a dus în istoria handbalului mondial. Atunci, prin anii '70, ruşii inventaseră apărarea agresivă, la 10-11 metri de poartă. Curând, multe echipe, inclusiv de club, au preluat acest stil. Maricel Voinea vroia să dea goluri. Aşa că a căutat soluţii. A început să exerseze cu mingea, iar în 1979, într-un meci cu Elveţia, şi-a lansat celebrul “efect Voinea”. Maricel Voinea a fost unul dintre puţinii sportivi care au reuşit să plece, cu contract, în străinătate, în timpul regimului comunist, întâi în Spania, apoi în Germania.

În 1999, a fost numit antrenorul formaţiei HC Ibbenbüren, cu care a reuşit promovarea în prima ligă germană de handbal în anul 2000. În 2002, de data aceasta în calitate de antrenor-jucător al formaţiei TSV Landsberg, a reuşit să repete performanţa. Şi-a încheiat cariera de jucător în 2002, când a ajuns la Fürstenfeldbruck, o echipă din liga a patra germană. Aici a mai antrenat doi ani, stabilindu-se definitiv în acest oraş şi retrăgându-se din activitatea de antrenor în 2004. Deşi nu mai joacă, a rămas la fel de apropiat de handbal.